Secretele murdare ale industriei de procesare a alimentelor

Procesarea tradiþionalã are douã funcþii: aceea de a face alimentele mai digerabile ºi de a le conserva pentru a fi utilizate în perioadele în care mâncarea nu este disponibilã. Alimentele procesate în mod tradiþional, care rezistau mai mult timp, erau pastrama, cârnaþii ºi preparatele din carne, precum ºi produsele din cereale, lactatele, murãturile.

Din pãcate, în perioada modernã, am înlocuit procesarea localã a þãranilor ºi meºteºugarilor cu o procesare industrialã, care diminueazã calitatea alimentelor, în loc sã le facã mai nutritive ºi digerabile. Procesarea industrialã depinde de zahãr, fãinã albã, uleiuri procesate ºi hidrogenate, aditivi alimentari sintetici ºi vitamine, tratament termic etc.

Haideþi sã analizãm procesul de prelucrare implicat în crearea micului-dejun tipic cu cereale, lapte degresat ºi suc de portocale.

Cerealele sunt produse printr-un proces numit extruziune. Boabele sunt amestecate cu apã, transformate într-o pastã ºi aºezate într-o maºinãrie numitã extruder. Boabele sunt forþate sã iasã printr-o gaurã micã la o temperaturã ºi o presiune mare, care le modeleazã în forma literei “o” sau în fulgi. Aceste produse sunt apoi supuse unor pulverizãri, care le conferã un înveliº din ulei ºi zahãr, pentru a le oferi acel aspect crocant.

Biochimistul Paul Stitt descrie procesul de extruziune, care trateazã boabele la o temperaturã ºi o presiune extrem de mare, ºi subliniazã faptul cã procesarea distruge cea mai mare parte din conþinutul lor nutritiv. Procesarea denatureazã acizii graºi, distruge chiar ºi vitaminele sintetice ce sunt adãugate la sfârºitul procesului. Aminoacidul cu înalte calitãþi nutritive, lizina, este afectat în mod special de procesul de extruziune.

Chiar ºi cerealele ambalate în cutii ºi vândute în magazinele “sãnãtoase” sunt realizate tot prin procesul de extruziune. Acestea sunt realizate cu acelaºi tip de maºinãrii ºi în mare parte în aceleaºi fabrici.

Având în vedere numãrul uriaº de cutii de cereale vândute în fiecare an, te-ai putea aºtepta sã gãseºti numeroase studii publicate care sã descrie efectele pe care le au aceste cereale asupra animalelor ºi oamenilor. Însã, cerealele pentru micul-dejun reprezintã o industrie de multe miliarde de dolari care a creat averi uriaºe pentru câþiva oameni. O cutie de cereale care conþine boabe în valoare de un cent se vinde cu patru-cinci dolari în magazinele alimentare. Probabil nu existã niciun alt produs pe Pãmânt care sã aibã un profit atât de mare.

Cu acest profit s-a plãtit pãstrarea secretã a oricãrui tip de lucrare ºtiinþificã care a analizat efectele boabelor extrudate, iar companiile au reuºit sã convingã reprezentanþii guvernului cã nu existã nicio diferenþã între o boabã naturalã de grâu ºi o boabã care a fost modificatã prin procesul de extruziune.

Lucrãri de cercetare nepublicate indicã faptul cã procesul de extruziune transformã proteinele din boabele cerealelor în neurotoxine. Stitt descrie un experiment, realizat în 1942 de cãtre o companie de cereale, dar închis în dulapul cu documente secrete al firmei, în cadrul cãruia patru grupuri de ºobolani au primit un regim alimentar special.

Un grup a fost hrãnit cu cereale integrale de grâu, apã ºi vitamine ºi minerale sintetice. Un al doilea grup a primit grâu expandat (o cerealã obþinutã în urma procesului de extruziune), apã ºi aceeaºi soluþie nutritivã. Un al treilea grup a primit apã ºi zahãr alb, iar un al patrulea grup nu a primit nimic altceva în afarã de apã ºi substanþe nutritive sintetice.

ªobolanii care au primit grâu integral au trãit timp de peste un an de zile cu acest regim alimentar, cei care nu au primit nimic altceva decât apã ºi vitamine, au trãit aproximativ douã luni, iar animalele cu un regim pe bazã de apã ºi zahãr alb au trãit aproximativ o lunã. Studiul a arãtat faptul cã ºobolanii care au primit apã, vitamine ºi grâu expandat au murit în mai puþin de douã sãptãmâni, chiar mai repede decât cei care nu au primit deloc mâncare.

Aceste rezultate sugereazã faptul cã existã ceva extrem de toxic în grâul expandat. Proteinele sunt foarte asemãnãtoare cu anumite toxine din structura molecularã, iar presiunea din cadrul procesului de expandare poate produce modificãri chimice care transformã o boabã nutritivã într-o substanþã otrãvitoare.

Un alt experiment nepublicat a fost realizat în 1960. Cercetãtorii de la Universitatea Michigan din Ann Arbor au primit opt ºobolani de laborator. Aceºtia au fost împãrþiþi în trei grupuri: un grup a fost hrãnit cu fulgi de porumb ºi apã, un al doilea grup a primit cutia de carton în care au venit fulgii de porumb ºi apã, iar grupul de control a primit mâncare de ºobolani ºi apã.

ªobolanii din grupul de control au rãmas sãnãtoºi pe tot parcursul experimentului, cei care au mâncat cutia de carton au devenit letargici ºi au murit de malnutriþie, iar animalele care au mâncat fulgii de porumb ºi au avut ºi apã au murit înaintea celor care au mâncat cartonul!

Mai mult, înainte de moarte, ºobolanii care au fost hrãniþi cu fulgi de porumb au dezvoltat un comportament aberant, au fãcut crize, s-au muºcat între ei ºi în final au intrat în convulsie.Autopsia a descoperit existenþa unei disfuncþii a pancreasului, ficatului ºi rinichilor ºi o degenerare a nervilor mãduvei spinãrii, toate acestea fiind semne ale ºocului de insulinã.

Concluzia înspãimântãtoare a acestui studiu a fost aceea cã au existat mai multe “substanþe hrãnitoare” în cutia de carton decât în fulgii de porumb. Acest experiment a fost realizat ca o glumã, însã rezultatele nu au fost deloc amuzante.

Deoarece cerealele vândute în cutii sunt îmbunãtãþite cu substanþe nutritive sintetice, agenþiile de reglementare spun cã acestea sunt sãnãtoase, la fel ca ºi boabele din care sunt fãcute. Multe dintre aceste cereale conþin cel puþin 50% dintre calorii sub formã de zahãr.

Atunci când punem cerealele într-un dispozitiv de extruziune, acesta modificã structura proteinelor.

Zeina, care cuprinde majoritatea proteinelor din porumb, este localizatã în organisme proteice.Literatura ºtiinþificã conþine un studiu realizat asupra boabelor extrudate, care analizeazã schimbãrile ce se produc în compoziþia, forma ºi eliberarea de alfa-zeine încapsulate din proteine, ca ºi rezultat al procesului de extruziune.

Oamenii de ºtiinþã au descoperit cã în timpul procesului de extruziune, organismele proteice sunt complet perturbate, iar alfa-zeinele dispersate. Rezultatele sugereazã faptul cã zeinele din fulgii de porumb nu sunt limitate doar la organisme proteice rigide, dar pot interacþiona atât unele cu celelalte, cât ºi cu alte componente ale sistemului, formând astfel noi compuºi care sunt strãini pentru corpul uman.

Procesul de extruziune disperseazã proteinele, care devin toxice. Atunci când proteinele sunt perturbate în acest mod, acestea pot afecta în mod advers sistemul nervos, aºa cum este indicat de experimentul fulgilor de porumb. 

Existã o singurã modalitate de a duce la faliment aceste companii: nu mai consumaþi produsele acestora. Aºadar, ce o sã mãnânci la micul-dejun în loc de cereale ºi fulgi de porumb? O alegere foarte bunã sunt ouãle, indiferent de modul în care sunt gãtite. În ceea ce priveºte boabele, terciul fãcut din boabe non-extrudate furnizeazã o hidratare ºi o hrãnire excelentã la un preþ economic.

Boabele precum ovãzul, ar trebui tãiate sau omogenizate, iar apoi înmuiate într-un mediu cald, acid, pentru a neutraliza anti-nutrienþii care se produc în mod natural în boabele de cereale, cum ar fi tanini iritanþi, inhibitori de enzime care împiedicã digestia ºi acidul fitic care blocheazã mineralele.

De asemenea, acest tratament poate sã desfacã proteinele complexe din boabele de cereale.Înmoi boabele de cereale în apã caldã ºi adaugi o linguriþã de ceva acid, cum ar fi zerul, iaurtul, sucul de lãmâie sau oþetul. A doua zi dimineaþã, cerealele tale se vor gãti în doar câteva minute.

Cel mai bine este sã mãnânci terciul cu unt sau smântânã, aºa cum fãceau bunicii noºtri. Fãrã vitaminele solubile în grãsimi A, D ºi K2, nu poþi absorbi mineralele din alimente. Mai mult, grãsimile din unt ºi smântânã încetinesc eliberarea de glucozã în fluxul sanguin, astfel încât zahãrul din sânge sã rãmânã stabil de-a lungul întregii dimineþi.

Laptele este unul din alimentele cele mai reuºite ale naturii. Cea mai mare parte a laptelui nostru provine de la un animal sacru, vaca. Totuºi, în sistemul industrial actual, vacile sunt þinute captive în interiorul unor fabrici, pentru toatã viaþa lor, le dãm o hranã necorespunzãtoare cum ar fi soia, deºeuri de la produsele de panificaþie ºi lãturile de la procesul de producþie cu etanol, alimente pe care vacile nu ar trebui sã le mãnânce.

Mediul închis ºi alimentaþia necorespunzãtoare fac vacile sã se îmbolnãveascã, astfel cã, animalele ajung sã aibã nevoie de antibiotice ºi alte medicamente. De asemenea, vacile primesc hormoni pentru stimularea producþiei de lapte. Aceste vaci produc cantitãþi mari de lapte apos cu doar jumãtate din cantitatea de grãsimi necesarã, în comparaþie cu laptele produs de vacile care mãnâncã iarbã. Apoi, acest lapte este livrat la fabricile de procesare.

În interiorul acestor fabrici, laptele este refãcut în totalitate. Centrifugile separã laptele în grãsimi, proteine ºi alte elemente solide ºi lichide. Odatã repartizate, acestea sunt recombinate la niveluri specifice stabilite pentru obþinerea laptelui integral, cu un conþinut redus de grãsimi ºi fãrã grãsimi. Cantitatea care rãmâne în plus, va merge cãtre producþia de unt, smântânã, brânzã ºi alte produse lactate.

Industria lactatelor promoveazã laptele cu puþine grãsimi ºi pe cel degresat deoarece poate obþine mai mulþi bani din utilizarea grãsimilor de unt la producþia de îngheþatã.

Laptele este pasteurizat la 161oF timp de 15 secunde prin trecerea sa prin “farfurii” de oþel inoxidabil superîncãlzite. Dacã temperaturã depãºeºte 230oF (peste punctul de fierbere), laptele este considerat ultrapasteurizat. Acest lapte ultrapasteurizat va avea un gust distinct la gãtit, dar este steriil ºi are o duratã de viaþã lungã ºi stabilã la raft. De asemenea, laptele este omogenizat prin intermediul unui tratament de presiune care desface globulele de grãsimi, astfel încât laptele sã nu se separe. Odatã procesat, laptele va rezista timp de douã sãptãmâni, ºi nu doar câteva zile, aºa cum este normal.

Procesarea face laptele sã fie dificil de digerat ºi transformã proteinele, fãcându-le alergene.Animalele hrãnite cu lapte pasteurizat dezvoltã în mod exclusiv deficienþe nutritive ºi devin sterile dupã doar câteva generaþii.

Acum sã ne îndreptãm atenþia ºi înspre sucul de portocale, o parte importantã din “micul dejun” sãnãtos, alãturi de cereale ºi lapte cu grãsimi puþine. Un articol dezvãluie faptul cã “o nouã fabricã de procesare a sucului de portocale este complet automatizatã ºi poate procesa pânã la 1800 de tone de portocale pe zi, pentru a produce sucul concentrat, uleiul extras din coajã ºi hrana pentru animale”.

Noua metodã de producþie a sucului presupune introducerea în maºinãrie a întregii portocale.Culturile convenþionale de portocale sunt pulverizate puternic cu pesticide numite inhibitori colinesterazã, care sunt extrem de toxice pentru sistemul nervos. Atunci când portocalele sunt introduse în maºinãriile fabricii pentru a fi stoarse, toate pesticidele ajung în sucul obþinut în urma acestui proces. Apoi, se adaugã acizi pentru a stoarce ºi ultima picãturã de suc din aceste portocale.

Aºadar, sucul de portocale poate fi o bãuturã extrem de toxicã. Acest lucru poate fi un motiv pentru care consumul de suc de fructe este asociat cu o ratã mare de cazuri de demenþã.

În cadrul unui studiu, autorii analizei au descoperit cã în sucul de portocale existau compuºi care puteau provoca apariþia cancerului. Într-o altã analizã ºtiinþificã, procesele de filtrare cu gel ºi cromatografie lichidã de înaltã performanþã au fost utilizate pentru a obþine fracþii mutagene din sucul de portocale încãlzit.

Prin urmare, dacã doreºti la micul-dejun un pahar cu suc de portocale, evitã sucul comercial procesat. În schimb, stoarce câteva portocale ºi un grapefruit: proceseazã sucul singur! Amestecã sucul proaspãt cu apã mineralã ºi un vârf de sare ºi obþii o bãuturã revigorantã.

Prepararea mâncãrii este de fapt o activitate sacrã. Potrivit unei vorbe ezoterice, “Dacã o femeie ar putea vedea scânteile de luminã care ies din vârful degetelor sale atunci când gãteºte ºi energia care se revarsã în mâncare, atunci ea ºi-ar da seama de modul în care fiinþa ei participã la pregãtirea hranei pentru cei dragi.

Gãtitul este una din cele mai puþin înþelese activitãþi ale vieþii, mai ales în ceea ce priveºte modul în care sentimentele care fac parte din procesul de pregãtire al mâncãrii afecteazã pe toatã lumea care ia parte la aceastã activitate. Gãtitul ar trebui sã fie un proces care nu se face în grabã, sã fie liniºtit ºi plin de fericire, deoarece energia care ajunge în mâncare are un impact asupra energiei receptorului.

 “Din acest motiv, liderii spirituali din est nu mãnâncã niciodatã mâncare pregãtitã de altcineva în afarã de proprii lor chelas (discipoli). Persoana care pregãteºte mâncarea ar putea fi singura persoanã din întreaga casã aflatã la un nivel avansat din punct de vedere al spiritualitãþii. O încãrcãturã activã de fericire, puritate ºi pace, va ajunge în mâncarea pregãtitã, iar aceasta încãrcãturã emoþionalã ajunge apoi ºi la ceilalþi membri ai familiei ºi îi binecuvânteazã.”

Pentru a fi sãnãtoºi, trebuie sã ne pregãtim singuri mâncarea, pentru noi înºine ºi pentru familiile noastre. Acest lucru nu înseamnã cã trebuie sã petreci ore întregi în bucãtãrie, dar trebuie sã petreci ceva timp ºi în acea încãpere a casei, pregãtind mâncarea cu înþelepciune ºi dragoste.

Dacã nimeni din cadrul familiei nu are timp sã pregãteascã mâncarea, trebuie sã te aºezi ºi sã îþi regândeºti modul în care îþi petreci timpul, deoarece aceasta este singura modalitate de a le oferi copiilor tãi o hranã cu adevãrat sãnãtoasã.

Articol realizat pe baza unei prezentari la Conferinta anuala a Sanatatii Consumatorului din Canada, de autoarea Sally Fallon Preluare articol de pe http://www.financiarul.ro

preluare de pe sursa:

http://newsinfo1000.wordpress.com/2013/03/18/secretele-murdare-ale-industriei-de-procesare-a-alimentelor-2/