Materialul prezentat mai jos l-am primit pe email, dupã ce am fost contactat în prealabil de un grup de persoane din ashramurile MISA din Bucureºti care mi-au anunþat trimiterea acestui material. Respectivii m-au rugat sã nu le fac publice numele pentru a nu avea probleme cu cei ce conduc la acest moment MISA ºi ashramurile din Romania. Conform afirmaþiilor lor, scopul acestui material nu este unul denigrator, ci de sensibilizare ºi avertizare a factorilor responsabili (inclusiv GB) faþã de greutãþile ºi problemele cu care se confruntã practicanþii de yoga din ashramurile bucureºtene. Unii dintre aceºtia sunt atât de exasperaþi de problemele pe care le au, încât m-au rugat sã anunþ cã, dacã nici în urma acestui material-avertisment, situaþia ashramistului bucureºtean nu se va ameliora, ei sunt gata sã declare public tot ceea ce cunosc în faþa opiniei publice ºi chiar sã depunã mãrturie în faþa organelor de anchetã – pentru toate mârºãviile suportate în ashram. Iatã mai jos materialul cu pricina:   Suntem un grup de yoghini din cadrul MISA care au ales sã se dãruiascã practicii spirituale ºi sã se integreze în ashramurile din Bucureºti. Mulþi dintre noi am luat aceastã decizie la sugestia lui Grieg, cu foarte mulþi ani în urmã, fiind alãturi de el ºi de ceilalþi colegi ai noºtri, în multe momente importante ale acestei ºcoli de yoga. Am ales sã întoarcem spatele unei lumi care nu oferea decât satisfacþii materiale, din dorinþa de a evolua spiritual ºi de a deveni focare de luminã divinã întro lume scufundatã în întunericul unei epoci a ignoranþei ºi confuziei (Kali Yuga). Am rezistat în condiþii vitrege în aºezãmintele ºcolii noastre de yoga, îndurând lipsuri ºi privaþiuni de tot felul, însufleþiþi doar de promisiunea unei realizãri spirituale excepþionale, care pentru mulþi dintre noi înceteazã sã mai aparã. Am construit cu mâinile goale, la lopatã ºi gãleatã, zeci de clãdiri, de sãli de curs ºi locuinþe, fãrã nici un fel de pretenþie sau gând de rãsplatã pentru munca noastrã plinã de dãruire ºi aspiraþie faþã de Dumnezeu, fãrã sã realizãm cã am construit în jurul nostru o puºcãrie, un lagãr “spiritual” dominat ºi guvernat prin reguli draconice, din ce în ce mai multe ºi mai absurde. Când oboseam, ne însufleþea gândul realizãrilor excepþionale, a salturilor prin acumulare, a transformãrilor la nivel planetar pe care ºcoala noastrã de yoga, prin revelaþiile oferite de maestru nostru spiritual, le va aduce în lume. Toate acestea întârzie însã sã aparã. Au rãmas doar stãrile ºi trãirile excepþionale în urma exemplificãrilor spirituale ºi o anumitã integrare spiritualã, de luminozitate a conºtiinþei, specifice celui integrat în ashram. În mod paradoxal însã, aceste aspecte benefice coexistã cu unele lucruri concrete, ce þin de viaþa de zi cu zi, care sunt de-a dreptul malefice. În ashram se furã. În ashram se jurã strâmb pe Biblie. ªi, mai ales, pretutindeni SE MINTE. Minciuna a ajuns sã fie Adevãrul suprem în special pentru liderii care ne conduc. Ni se servesc minciuni mai mari sau mai mici, dupã nevoie sau interes ºi întotdeauna existã o scuzã rezonabilã când se aflã adevãrul. Ashramistul de rând este astãzi folosit, înselat ºi spoliat de cãtre cei ce conduc MISA. Un ashramist munceºte gratis, fãrã asigurare medicalã, fãrã drept la pensie, fãrã a i se asigura minimul de protecþie socialã sau medicalã în caz de nevoie, fiind hrãnit cu o mâncare de proastã calitate ºi insuficientã cantitativ. Un ashramist primeºte de mâncare zilnic: – ca mic dejun se primeºte de persoanã o jumãtate de pachet de unt pe sãptãmânã (dacã sãptãmâna nu e completã, nu se mai dã ca mic dejun nimic, nici mãcar jumãtatea de pachet de unt); La prânz o pâinicã cât palma (uneori mucegãitã !), o farfurie de supã (porþie fixã !), un polonic de cartofi fierþi; ca cinã,o plãcinþicã mai micã decât o merdenea sau o canã de compot ºi o eugenie (porþie fixã ºi asta !). Ashramistul este pus de conducerea MISA sã plãteascã: impozitul pe clãdiri, întreþinerea (curentul electric, apa, canalizarea, cãldura, gunoiul, gazele) – care de obicei este nejustificat de mare (mai ales în perioada verii – când nu este necesarã încãlzirea), ºi toate astea în condiþiile în care în majoritatea ashramurilor se trãieºte mai ceva ca pe vremea lui Ceauºescu: în unele ashramuri nu este curent la prizã decât 3 ore, ºi atunci numai noaptea (pentru economie – deºi se plãtesc chipurile, facturi gigantice). Unora dintre ashramiºti li se cere sã plãteascã întreþinere 250 lei pe lunã (pe timp de varã !), trebuie sã îºi plãteascã cursurile de yoga (80 lei lunar!) ºi sã îºi ia de îmbrãcat, mâncare (cã nu le ajunge porþia de hranã), ºi medicamente, dacã sunt bolnavi. De unde sã ia toate acestea dacã nu lucreazã în afara ashramului, cãci nu este timp. Cãci, trebuie sã îþi faci norma de karma yoga zilnicã (între 6 ºi 8 ore zilnic), plus cele 15 ore la tipografie – ceea ce tot e bine faþã de cele 49 de ore – cât era norma anul trecut înainte de tabãra de la Costineºti. Strãinii o duc mai bine, cãci ei au bani iar norma lor de karma yoga în general nu depãºeºte 5 ore pe zi. La tipografie eºti muncit în condiþii inumane (cãldurã, mizerie), umilit permanent ºi înjosit ca un sclav de angajaþii de la tipografie, iar orele nefãcute se dubleazã, sancþiunea fiind interdicþia de a putea pleca în vacanþã. La toate astea se mai adaugã ºi OBLIGATIVITATEA (pentru ashramistul de rând 3 din 4 pe lunã, fãrã întârzieri mai mari de 20 de minute – care se considerau absenþe) de a participa la mitingurile pro-MISA, unde eºti obligat sã strigi diferite lozinci ºi sã þii tot felul de pancarde în care ai încetat  de mult sã mai crezi. Evident, nu þi se plãteºte (ºi nu intereseazã pe nimeni) dacã ai bani de metrou sau autobuz ca sã ajungi la miting (unii au fost “sfãtuiþi” sã facã consacrarea înainte… ºi sã meargã pe blat cu autobuzul sau tramvaiul). La miting, stai câte 4-5 ore în soare (vara) sau în ger (iarna) fãrã ca “organizatorii” sã îþi dea o canã de apã (vara) sau un ceai cald (iarna), sau un covrig – sã ai putere sã strigi. Trebuie sã mai participi obligatoriu la ºedinþele de ashram sãptãmânale, unde se întocmesc listele cu activitãþi (participanþii la mitinguri) ºi alte activitãþi. La aceste ºedinþe, ce rivalizeazã cu interminabilele ºedinþe de partid ale PCR-ului, ce se întind uneori pânã noaptea târziu, se plãtesc poliþe, se linºeazã în public moral (celebra autocriticã) cei care protesteazã ºi primesc pedepse cei ce au curajul susþinerii propriilor opinii. Dacã întârzii sau lipseºti, eºti pedepsit cu ore la tipografie suplimentare. Mai nou, în unele ashramuri s-au instalat (discret !), ºi chiar ºi la sãlile de curs, camere de supraveghere care îi înregistreazã pe toþi cei care se aflã acolo. Încet încet, MISA a devenit un sistem totalitar închis, absurd ºi imposibil, unde oamenii sunt exploataþi iar singura cursã “spiritualã” a rãmas cursa rezistenþei în faþa lipsurilor de tot felul, dar ºi în faþa abuzurilor ºefilor de ashram, care sunt în mod direct susþinuþi de GB ºi se folosesc în faþa noastrã de autoritatea acestuia. Foamea ºi lipsurile de tot felul au erodat conºtiinþele colegilor. Se furã mâncare din frigider, DE FOAME. Se mituiesc ºefii ºi cei care þin evidenþa prezenþelor de tot felul. Dacã ai bani (ºi nu mulþi !), o duci bine în ashram. Îþi poþi plãti karma yoga ºi orele de tipografie, mai avem un pic ºi o sã ajungem sã ne plãtim colegii sã facã nauli pentru noi (ºi sã ne consacre nouã roadele acestor execuþii), ca sã ne putem face tapasul. Toate acestea denotã o viaþã trãitã în falsitate, fricã, minciunã ºi fãþãrnicie. Când au ajuns atât de INUMANI cei care ne conduc ?! Ce urmãresc ei de fapt cu noi ? Ni se spune cã suntem liberi sã plecãm oricând, dacã nu ne convine, dar nu avem voie sã lipsim noaptea din ashram fara bilet de voie de la Neacºu Cristian (ºeful peste toate ashramurile din Bucureºti) ºi nu putem lipsi din Bucureºti nici mãcar o orã fãrã bilet de învoire de la acesta. Când ei au gândit cum sã îþi ocupe tot timpul, unde ºi când sã mai câºtigi un ban ca sã plãteºti toate cheltuielile ce þi se impun, de unde sã mai scoþi un ban ca sã îþi mai cumperi o hainã, un pantof, ceva de mâncare, pastã de dinþi, hârtie igienicã, tampoane, cartelã de telefon sau de metrou ? Nu mai vorbesc dacã ai un iubit/iubitã ºi vrei sã îi faci un cadou ! În plus, unii au fost daþi afarã din ashram doar pentru cã au încercat sã îºi ia un serviciu ca sã aibã bani sã mãnânce ! În schimb, se acceptã sã lucrezi pe bani de nimic la Steaua Divinã (câte 6 sau 8 ore pe zi), fãrã carte de muncã sau cu carte de muncã pe program mult mai mic decât în realitate, pe un salariu de 250 lei pe lunã, din care le ajunge sã îºi plãteascã întreþinerea ! Se mai acceptã sã ai serviciu dacã eºti în ashram, doar “în cazuri excepþionale”, dacã este un serviciu bun, însã în acest caz eºti obligat sã donezi jumãtate din salariu cãtre MISA, ºi evident din cealaltã jumãtate sã îþi plãteºti cheltuielile de ashramist… Nu în acelaºi fel stau lucrurile cu femeile din ashram. Cele tinere ºi frumoase sunt determinate (de mizerie, lipsuri ºi tracasãri) sã plece la muncã fie în studiourile de videochat, fie în cluburi de striptease, ca dansatoare la barã. Banii intrã TOÞI la MISA, cãci se munceºte în regim de karma yoga, iar ele primesc doar 1% din suma câºtigatã. Chiar ºi aºa, femeile nu mai vor sã munceascã pentru voi, iar voi aþi inventat poveºti de genul cã extratereºtrii benefici v-au inspirat sã creeaþi concursurile de Miss Shakti, de unde vã racolaþi femeile. Mai nou, nu doar femeile pleacã. Grupul Mahavira ananda a devenit mai nou, antreprenor de muncã yoghinã. Ei oferã locuri de muncã pentru bãrbaþi în strãinãtate (muncã în construcþii) ºi asigurã cazare, transport ºi parþial hrana, pentru 300 euro pe lunã, restul fiind consideraþi… “donaþii”. Condiþia obligatorie pentru a munci la Mahavirananda este sã prestezi 2 saptãmâni de muncã grea (de ºantier) în cadrul ashramului lor, PE GRATIS, doar pentru cazare ºi hranã (parþialã). Mai nou, s-a aprobat de cãtre ºefii din MISA ca în tabãra spiritualã de la Costineºti, datoritã faptului cã existã interdicþia aprinderii lumânãrilor pentru cei din ashramuri (te teama incendiilor), s-a aprobat (pentru cei care au tapas-uri de ofrandã de luminã –ºi sunt MII DE ASTFEL DE OAMENI !) CA ACEªTIA Sà ΪI POATà APRINDE LUMÂNÃRILE la ashramul numit viluþa al grupului Mahavirananda, CONTRACOST,  cu 2 lei de persoanã/tãviþã de lumânãri. Deci sunt unii care ºtiu sã transforme pânã ºi energia spiritualã a luminii lumânãrilor în bani ! Sunt multe lucruri care ne vin în minte acum, multe nedreptãþi ºi abuzuri. Nu ale procurorilor ºi justiþiei, ci ale conducerii MISA. Grieg, tu eºti primul care ne neîndreptãþeºti, atunci când tratezi diferit cursanþii. Pe femeile pe care îþi fac favoruri sexuale le îngropi în bani ºi cadouri scumpe, le plimbi prin Paris ºi le rãsfeþi cu mâncãruri bune, dar pentru cei ce muncesc în ashramuri ca niºte sclavi pentru a þine în viaþã o ºcoalã de yoga – ªI VIAÞA TA DE LUX ªI DE DESFRÂU, nu se gãsesc bani pentru mâncare, cazare, sãnãtate, curent electric, sau vacanþe. Este ºi vina noastã. E vina noastrã cã am crezut în tine. E vina noastrã cã am tãcut, cã þi-am acceptat mãgãriile ºi autoritatea, însã vom ajunge odatã ºi odatã sã stãm de vorbã faþã cãtre faþã ºi cu tine, chiar dacã tu refuzi mereu sã ne întâlneºti sau sã ne asculþi problemele. O sã îþi cerem socotealã pentru toate aceste lucruri urâte ºi pentru toate suferinþele noastre. Contrar celor spuse de MISA în public, ºtim cã oamenii tãi mituiesc judecãtorii ºi procurorii, ºtim cã toate firmele MISA (cu tipografia în frunte !) activeazã ilegal, la negru, cu sclavi yoghini ! Sclavii însã nu îºi pot da demisia. Sclavii doar se cumpãrã ºi se vând. Dragã Grieg, ne-ai vândut lui Neacºu Cristian, lui Nicu Catrina, lui Iulia, lui Costicã, lui Cristi Ion, lui Lãcrãmioara, Edi Franþi, Monica Dascãlu, Teo Pop, Radu Constantin ºi celorlalte lipitori de bani cu care te-ai înconjurat. Aceºti oameni ne EXPLOATEAZà în continuare ÎN NUMELE TÃU, chiar dacã tu nu mai eºti în România, unde credem cã nici nu vei mai reveni vreodatã ! Cu toate acestea, deºi tu ºi EI sunteþi judecaþi deja de instanþele române pentru aceste fapte, CU UN TUPEU ULUITOR aveþi îndrãzneala Sà CONTINUAÞI Sà PERSEVERAÞI ÎN ACESTE TICÃLOªII. Vouã nu vã e fricã de Dumnezeu !? Atunci, Sà Và FIE FRICà DE NOI, cãci am ajuns la capãtul rãbdãrii.   Semnat: Un grup de ashramisti (cu adevãrat indignaþi !)   PS: la final, realizatorii Verdi.TV dedica tuturor cititorilor acestui blog precum si celor din ashramuri care au avut curajul sa isi ridice ochii catre libertate, un fragment muzical din Opera Nabucco de Giuseppe Verdi -Corul Robilor Evrei (tot un fel de “alesi”). Sa nu ne pierdem speranta in mai bine, de-a lungul timpului – si de-a latul Istoriei, si altii s-au eliberat din robie. ]]>