Deși cãsãtoria tinde sã devinã o relicvã istoricã în așa-zisa societate modernã, mulți se-ncumetã în continuare la Starea Civilã, în ciuda statisticilor ce demonstreazã cã 3 cupluri din 5 divorțeazã în primii trei ani de la semnarea certificatului (de unde și concluzia cã dragostea dureazã doar 3 ani !).
Și mai sunt și niște sondaje de opinie care aratã cã în general, bãrbații și femeile din cuplurile cãsãtorite sunt nemulțumiți de partenerul de viațã în proporție de peste 60% (femeile mai mult decât bãrbații !!!)
Însã, pentru cã omul este o creaturã socialã care simte nevoia de companie și scandal iar sexul (batã-l vina !) este “… vicleºugul întrebuinþat de naturã pentru a-ºi atinge scopul, care nu este, în realitate, decât crearea unei fiinþe noi. Îndatã ce voinþa speciei este satisfãcutã, ea dispare ºi, plãcerea individului risipindu-se, îl readuce la cruda realitate. De aceea, însuºi Eros este înfãþiºat legat la ochi.” (Arthur Schopenhauer dixit !), bãrbații și femeile cuibãresc împreunã în cupluri de când lumea, și o vor face în continuare sub o formã sau alta.
Și pentru cã dezastrul nu poate fi prevenit sau împiedicat, mãcar cã efectele lui pot fi diminuate cu un pic de instrucție pe tema alegerii partenerului de viațã.
Și pentru cã eu sunt bãrbat, vã voi împãrtãși din vasta mea experiențã cu femeile – nu doar cea personalã, ci și cea profesionalã, de avocat care are destul de multe divorțuri duse la bun sfârșit.
Deci, fie cã ești tânãr sau bãtrân, versat sau pifan, experimentat sau rookie, aruncã un ochi aici, cã s-ar putea sã-ți foloseascã manualul ãsta de ales femeia.
O sã încep prin a declara deschis cã noi, bãrbații, suntem niște dinozauri ai speciei umane, cu instincte atavice complet ilogice. Majoritatea noastrã alegem femeia dupã picioare, cur și țâțe, deși nu ne place sã recunoaștem asta, restul calitãților feminine fiind amãnunte neesențiale care se pot adãuga pe parcurs – de unde și rata mare de eșec al relațiilor în care bãrbatul alege.
Tocmai de aceea, înainte de a face o alegere, (în rarele cazuri când nu ne aleg femeile pe noi !) ar fi bine sã ne ghidãm dupã urmãtoarele principii:
-
Purpura și femeia nu se aleg la lumina fãcliilor, pe înserate. Sfatul vine taman de-acu 2000 de ani, consemnat fiind în celebra Artã a Iubirii scrisã de poetul roman Ovidius, cel exilat printre ai noștrii strãmoși barbari, la Pontus Euxin.
Deci nu vã grãbiți sã vã alegeți marea iubire în cluburi, în condiții de luminã slabã, unde fardurile pot înșela privirea, cãci s-ar putea ca dimineața sã vã treziți în pat (sau, mai grav, direct la altar) cu versiunea buhãitã și nefardatã a morganei de noaptea trecutã.
-
Tot strãmoșii noștrii ne-au lãsat cu limbã de moarte sfatul bãtrânesc:privește la mamã – și ia fiica ! Adicã dacã mama aratã bine pentru vârsta ei, ai o micã șansã ca și fata sã-și pãstreze frumusețea când va ajunge la vârsta mamei, ca sã nu fii nevoit sã fugi de-acasã de ditamai baragladina împreunã cu bona/secretara/amanta/femeia de serviciu sau chiar cu vecina (toate mult mai tinere).
-
Nu te bãga la distruse ! Foarte mulți bãrbați (printre care recunosc cã mã numãr și eu) avem vocația romanticã a “salvatorului” care îndreaptã nedreptãțile vieții.
Ce ne mai place sã “salvãm” tinere domnițe distruse afectiv/emoțional/sufletește/sexual dupã câte o: relație eșuatã/copilãrie nefericitã/abuz fizic sau psihic ! Aparenta vulnerabilitate a femeii ne scoate la ivealã armurile poleite de nobili cavaleri capabili de gesturi mari, și astfel cãdem în capcana seducției feminine celei mai des folosite: falsa vulnerabilitate a femeii. Și ne trezim prea târziu cã respectiva ori e nebunã de legat, ori ãla care a lãsat-o “abuzatã” înainte sã o gãsim noi, a fost în realitate un înger al rãbdãrii și uite-așa un bãrbat își poate transforma viața într-un calvar, alãturi de o astfel de “victimã” a vieții.
-
Nu te bãga la femei cu familie numeroasã. Dacã e o tipã ce provine dintr-o familie cu mulți copii, existã șansa sã fi trãit în sãrãcie. Chestia asta nu e de condamnat în fond, problema este cã s-ar putea sã descoperi cã genul ãsta de femei tind sã acapareze finanțele familiei cu douã tipuri de atitudini: fie au strâns frustrãri și simt nevoia sã aibã de toate, fiind foarte cheltuitoare, iar dupã ani de trai cu o astfel de femeie descoperi cã ai tocat o avere pe nimic; fie tinde sã care la ai ei tot ce câștigi, în ideea de a-și ajuta pãrinții și frații. În ambele cazuri, ajungi sã muncești pentru alții, ceea ce e cam nașpa.
-
Ia-ți o femeie de nivelul tãu intelectual (sau apropiat). Dacã faci greșeala sã te orientezi doar dupã fizic și fițe, s-ar putea sã descoperi dupã un timp cã nu prea mai ai ce discuta cu doamna, dupã ce tunurile amorului amuțesc, obosite. Ceea ce va duce inevitabil la rãcirea relației, distanțare și în final separare, cãci sexul (oricât de fantastic ar fi) nu este suficient pentru a menține unit un cuplu. Dacã ai înțelepciunea sã alegi o femeie cam de același nivel intelectual/al pregãtirii cu al tãu, s-ar putea sã vã fie mult mai ușor sã comunicați, sã vã rezolvați problemele sau chiar sã vã descoperiți interese comune, ceea ce va adãuga un nou element de trãinicie relației voastre, începute pe frenezia atracției sexuale.
-
Verificã-i caracterul, în situații reale de viațã. Nu de puține ori am întâlnit bãrbați care afirmau cã nu mai pot rãmâne alãturi de nevastã sau iubitã datoritã unui gest profund imoral/josnic/scandalos al acesteia. Se pare cã bãrbații sunt mai sensibili decât femeile a astfel de situații și mult mai puțin dispuși la compromisuri de naturã moralã. Poți avea de exemplu, surpriza sã constați cã iubita ta minunatã, care iubește copii și cãțelușii, adorabilã în toate cele, este o jigodie perversã, neiertãtoare și rãzbunãtoare, care își chinuie pãrinții cu rãutate vituperantã, pe care presimți cã ți-o va administra și ție dacã îi vei da timp și motive sã o facã.
-
Diferența prea mare de vârstã. Trebuie sã te hotãrãști de la început: ori îți iei o femeie, egalã în toate cu tine, partenerã de viațã, ori o iei sã o crești – pânã la maturitate când te va lãsa pentru altul, de vârsta ei. Indiferent de cât de bine arãți sau te conservi ca bãrbat, indififerent de cât de mult spune cã te iubește sau simți cã e atașatã de tine, dacã diferența de vârstã e mai mare de 10 ani, riști sã te considere lumea pe stradã tatãl, sau – mai grav, bunicul ei. Dacã nu vrei sã devii penibil, mai bine abține-te de la astfel de prospãturi care au jumãtatea vârstei tale. Pe mãsurã ce anii vor trece, diferența de vârstã se va vedea tot mai tare, pânã când ea va pleca cu altul.
