Organizarea majoritãții statelor moderne are la bazã principiile democrației grecești din antichitate: dreptul de a alege și de a fi ales la orice funcție în Stat. Chiar și rarele monarhii rãmase în viațã sunt supuse unor principii constituționale ce îngrãdesc în mod explicit atributele suveranilor, fãcând loc drepturilor elective cetãțenești.
Și totuși, democrația, un sistem participativ la viața cetãții – vechi de peste douã mii de ani, se apropie de obștescul sãu sfârșit. Semnele sfârșitului se vãd în foarte multe țãri: tot mai slaba participare la vot a cetãțenilor – ce denotã lipsa de încredere în acest sistem, și ipocrizia sistemului electiv, concretizatã în diferența între ceea ce prevede legea cã ar trebui sã fie candidații și partidele, și ceea ce sunt ei în realitate.
Din pãcate, cetãțenii nu mediteazã prea mult asupra acestor aspecte, cãci exercitarea dreptului de vot este una sporadicã, o datã la 4 sau chiar 5 ani.
De altfel actualele sisteme democratice existente în întreaga lume sunt destul de tinere, majoritatea fiind emanații ale revoluției franceze, o perioadã fecundã în domeniul imaginãrii celor mai nãstrușnice modele de organizare a societãții.
Constatãm însã cã, dacã la baza modelului democratic modern de sorginte iluministã stãteau cele trei valori fundamentale ale revoluției franceze (libertate-egalitate-fraternitate), devierea de la aceste principii ideale este enormã în actualele sisteme democratice.
Astãzi, libertatea de a fi ales este împiedicatã de tot felul de reguli electorale (numãr de semnãturi, sume de bani ce trebuie depuse cu titlu de “garanție”, etc.) iar egalitatea candidaților în fața alegãtorilor este cvasi-inexistentã, cãci vizibilitatea mediaticã este doar pentru aceia care au banii sã și-o permitã.
Aceste “filtre” blocheazã accesul simplilor cetãțeni la funcții elective în Stat, favorizând crearea unei “clase” politice din “profesioniști” ai politicii, a cãror singurã ocupație și profesie este aceea de a fi aleși și de a conduce prin rotație.
Chiar organizarea partidelor nu mai corespunde scopului inițial al acestora. Partidele, acele entitãți juridice cu caracter politic ce trebuiau sã se diferențieze prin viziunea politicã asupra manierei de a conduce destinele unei țãri, sunt astãzi un amalgam de gãști grupate pe criterii de interese personale ale membrilor mai degrabã decât pe criterii și principii politice.
În plus, în tot acest joc al puterii a apãrut o nouã forțã, ce nu exista la originile democrației ateniene sau franceze: mass-media.
Rapiditatea cu care o informație poate fi rãspânditã sau distorsionatã în rândul membrilor unei comunitãți face de multe ori ca încrederea publicã într-un lider sau grupare politicã sã se schimbe fulgerãtor, mai ceva decât cotația la bursã a unei companii.
În acest context, presa scrisã și cea audio-vizualã, împreunã cu mediile de socializare online au devenit factori decisivi în percepția colectivã asupra politicului, afectând de cele mai multe ori în mod negativ opțiunile electoratului. Astfel, au luat naștere marketingul electoral, consultanții de imagine, șefii de campanie, sondajele de imagine și scandalurile mediatice.
Tot mai mult, democrația ca act de alegere în cunoștiințã de cauzã a unor lideri reprezentativi, și-a pierdut din aceastã menire fundamentalã, de a duce în fruntea comunitãții pe membrii cei mai reprezentativi ai acesteia.
În aceste condiții, falimentul democrației nu este departe. Tot mai multe țãri europene înregistreazã de la an la an preențã la vot tot mai scãzutã. Iar prãpastia între lumea politicienilor și votanți crește la fel de repede. În ciuda așa-ziselor alternative oferite de diferitele partide existente pe eșicherul politic, populația și-a pierdut încrederea în politicieni, și auzim tot mai des scandate în stradã sloganurile: “toate partidele sunt compromise” și “Democracy is a lie !”
Rotativele guvernamentale au încetat de mult ã mai pãcãleascã pe cineva, cãci blaturile politice sunt vizibile cu ochiul liber iar oamenii refuzã sã se mai lase târâți în partizanate politice.
În disperare de cauzã, politicienii de carierã cautã sã propunã publicului figuri publice noi, pentru a redeștepta speranța oamenilor în schimbarea în bine a stãrii de lucruri. Mass-media se cãznește sã scoatã și ea din anonimat tot felul de indivizi cuplați la actualele clanuri de partid, în speranța cã vor descoperi noi talente ale cãror unic rol este acela de a aduce voturi și credibilitate.
Însã scopul, SCOPUL inițial al sistemului democratic, s-a pierdut. Cãci scopul era acela de a permite accesul la conducerea Statului, în condiții de egalitate și libertate, a indivizilor cei mai reprezentativi din rândul alegãtorilor, și care întrunesc cel mai bine aspirațiile comunitãții.
De aceea, cred cã este momentul sã schimbãm, sã inovãm, sã re-inventãm actualul sistem politic așa-zis democratic, care în realitate nu mai are nimic democratic în el.
Renunțarea la democrație nu trebuie sã se facã în favoarea unui totalitarism global, de factura celui visat de arhitecții Noii Ordini Mondiale, prevestit în faimoasele Protocoale ale Înțelepților Sionului.
În locul actualului sistem democratic trebuie sã punem un nou sistem de participare colectivã la viața societãții, care sã încorporeze în mod corect noii vectori de putere ai societãții: presa, marketingul, rețelele de socializare, capabilitatea de a ne exprima instantaneu opțiunile, ideile, sugestiile și adeziunile, prin intermediul internetului.
În opinia mea, Statul modern nu trebuie sã renunțe la conceptul de Națiune și valori naționale care ne auto-definesc atât ca indivizi cât și ca popoare. Cãci cel mai rãu lucru care i se poate întâmpla unui individ este sã își piardã reperele, valorile.
În schimb, trebuie sã avem curajul de a renunța la vestigile arhaice ale istoriei politicii: Parlamentul.
În locul Legislativului, trebuie sã punem la lucru grupe de studiu publice, la care orice persoanã interesatã poate adera printr-un singur click, pe internet. Unde sã poatã aduce sugestii, îmbunãtãțiri, finisãri. Unde populația activã politic, interesatã de procesul dezbaterii noilor legi, își poate aduce în mod concret contribuția. Apoi, variantele legislative sã fie votate individual, de oameni, prin intermediul unui portal securizat. Sã treacã, sã fie adoptate doar acele inițiative care întrunesc o largã majoritate, pentru a se menține echilibrul societãții, continuitatea și stabilitatea structuralã a acesteia.
