Istoria Gulagului este povestea unui razboi dus impotriva propriului popor. Sinistrul experiment al lui Stalin a luat viata a milioane de oameni. Numarul exact al victimelor ramane necunoscut pana in ziua de astazi. Cand Maxim Gorki a ajuns, in 1929, in Insulele Solovetsky, aflate in nordul Rusiei in largul Marii Albe, pentru a analiza la fata locului “puterea de regenerare a muncii din lagare”, scriitorul a ratat toata partea intunecata a lucrurilor: conditiile inumane in care munceau oamenii, construind un canal cu mainile goale, practic. Gorki a compus un imn solemn pentru tabara de aici, in care saluta “nasterea omului nou”. La nivel european lucrurile se vedeau altfel, multumita propagandei rosii. Printre altele, o comisie britanica de ancheta vedea situatia jalnica a sutelor de muncitori care mureau de foame ca “un act de eliberare, o revolutie de reeducare prin munca”. Dar ce au vazut britanicii de fapt? Pentru a creea aceasta impresie asupra strainilor, muncitorii adevarati au fost ascunsi in padurile din Karelia, iar, in locul lor, oaspetilor le-au fost prezentati sateni fericiti, adusi acolo exclusiv cu acest scop propagandistic, noteaza Deutsche Welle. Lumea din afara acestui laborator al umilintei si barbariei, inclusiv Occidentul, ignora acest experiment oribil. Dupa atacul lui Hitler asupra Europei si inceputul razboiului se asterne tacerea in ceea ce priveste teroarea lui Stalin, revarsata asupra propriului popor. In fapt, chiar si primele articole postbelice pe aceasta tema nu atrag atentia Europei, si, numai datorita scriitorului Alexandr Soljenitan si Perestroikai tarzii, lucrurile incep sa se schimbe. Cel putin 20 de milioane de oameni au trecut prin Gulag Prima decizie a comisarilor populari sovietici, privind eliminarea sau deportarea dusmanilor de clasa, a fost luata in septembrie 1918, in mijlocul razboiului civil. Dupa revolutia bolsevica din 1917, Lenin declara ca orice “inamic de clasa”, chiar si in absenta oricarei dovezi a vreunei crime comise impotriva statului, trebuie tratat ca un criminal. In paralel, se construiesc primele lagare pentru infractori de drept comun, altii decat cei considerati dusmani ai poporului. Acestea erau lagare cu scopuri speciale, insa erau diferite radical de lagarele de munca fortata destinate oamenilor considerati periculosi pentru stat. In aceasta categorie erau inclusi prizonierii din razboiul civil rus, oameni de afaceri, fosti aristocrati sau mosieri, disidenti. Teroarea rosie sovietica a fost urmata de un razboi brutal impotriva populatiei rurale, care a ucis peste 6 milioane de oameni. Comisia de lupta impotriva contrarevolutionarilor este inlocuita, intr-un final, cu un sistem de drept penal menit a-i condamna pe “dusmanii poporului” la munca fortata. In 1929, acesta devine parte a reformei dreptului penal, care a dus la crearea Gulag – o institutie guvernamentala care avea in subordine intregul sistemul de lagare. GULAG a devenit ulterior un nume generic pentru sistemul de lagare al lui Stalin, insa, intial, termenul a fost folosit ca o abreviere a unei institutii de stat. Istoria Gulagului este povestea unui razboi purtat impotriva propriului popor, care a durat mai multe decenii. Societatea rusa nu s-a recuperat nici acum pe deplin, in urma acestui razboi, explica scriitorul Jorg Barbovski, autor al unei carti pe aceasta tema. Muncitorii erau sacrificati in numele unor proiecte gigant, inutilizabile sau inutile. De exemplu, numai pentru construirea canalului Marea Alba-Marea Baltica, ce pana la urma s-a dovedit partial inutil pentru navigatia maritima, au murit 25.000 de oameni, unele cifre indicand nu mai putin 100.000 de morti in cadrul acestui proiect. Belomorkanal, cum a fost el numit, aduce avantaje economice limitate Rusiei din cauza adancimii sale de numai 3,65 metri, fapt care limiteaza accesul vaselor in canal. Modelul Gulagului a fost “exportat” prin intermediul activiștilor de partid evrei, și în România, fiind înființate coloniile de muncã forțatã din Bãrãgan, precum și coloniile penitenciare de pe traseul Canalului Dunãre – Marea Neagrã, unde au murit zeci de mii de opozanți politici ai regimului comunist. In zilele “de glorie” ale Gulag, din 1929 pana la inceputul destalinizarii, prin aceste lagare trec in jur de 20 milioane de persoane. Numarul total al victimelor nu este cunoscut nici pana in ziua de azi, multi oameni murind chiar in momentul deportarii. Totodata, o mare parte dintre documentele de arhiva au fost pierdute. Europa nu stie totul despre Gulag Fondata in 1988, la Moscova, fundatia “Memorial” si-a stabilit ca obiectiv colectarea de documente si alte materiale provenite de la milioanele de victime ale stalinismului. Arhiva “Memorial”, care cuprinde fotografii, jurnale, documente inedite, este principalul punct de interes al primei expozitii dedicate Gulag. Aceasta a fost recent deschisa in castelul german Neuhardenbreg.]]>