Legionar încã din tinereþe, om de culturã, scriitor, format la ºcoala spiritualã a “elitei interbelice”, Mircea Nicolau ºi-a închinat întreaga viaþã ºi energie, pânã în ultima clipã, luptei pentru credinþã ºi neam. Trecut prin închisorile antonesciene ºi cele comuniste, unde ºi-a petrecut practic toþi anii de viaþã dintre 1941-1964, nu a abdicat nicio clipã de la crezul sãu, pe care l-a slujit pânã în ultimul ceas al vieþii sale îndelungate, care a bãtut în zorii zilei de 12 Decembrie 2011. Trupul neînsufleþit va fi depus marþi, 13 Decembrie, la ora 12 la biserica Sf. Ilie-Gorgani, iar înmormântarea va avea loc în cursul zilei de miercuri. Dumnezeu sã-l primeascã în rândurile drepþilor Sãi!

Mircea Nicolau, PREZENT!

Mircea Nicolau s-a nascut in 1914 in Bucuresti. Ca student al facultatii de Litere si Filozofie din Bucuresti, a avut ca profesori adevarate personalitati ale intelectualitatii interbelice ca: Nae Ionescu, Mircea Eliade si Mircea Vulcanescu.

In aceasta perioada se incadreaza in Miscarea Legionara (ML), in cadrul careia devine, in 1936, seful organizatiei Ialomita. In 1938-39, sub dictatura lui Carol II, activeaza clandestin in comandamentul de prigoana, constituind legaturi cu structurile din intraga tara. Incepand din ianuarie 1939, este alaturi de Horia Sima, coordonatorul comandamentului clandestin, pe care il gazduieste si il conduce la diverse gazde, pana in martie, cand acesta iese din tara prin Banat.

In martie 1939 este arestat dar este eliberat din lipsa de probe. Tot acum preia conducerea organizatiei Corpului Razleti din ML. In octombrie 1940, sub Statul National Legionar este numit seful Politiei in Oltenia. Dupa asa numita rebeliune, este condamnat la moarte in contumacie de regimul antonescian. Arestat in iunie 1941, este rejudecat si condamnat la 20 ani munca silnica. Este eliberat in 1946, iar in 1947 participa la varf  la organizarea Rezistentei Nationale Anticomuniste, alaturi de comandantul legionar Nicolae Petrascu. Prins in 1948, este condamnat la munca silnica pe viata. Cunoaste calvarul inchisorilor comuniste, fiind tratat de autoritatile represive ca un element periculos pentru sistem. Eliberat in 1964, la amnistia generala, i se refuza dreptul de a preda in invatamant, muncind toata viata ca muncitor necalificat sau cel mult contabil.

Inca din primele zile ale lui 1990, se remarca activ in reorganizarea vechilor luptatori din tara, fiind unanim si legitim recunoscut ca lider al acestora. A fost, pana in ultima clipa a vietii sale, presedintele Fundatiei „Prof. George Manu”, participand activ la viata social-politica si culturala, prin sustinerea de conferinte si simpozioane publice, editarea revistei lunare Permanente, degajand o vigoare si o stare de spirit specifica mai degraba tineretii.

Sursa: Fundaþia “George Manu”