Cornel Mihalache: Aºa e. Ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, a declarat în aprilie 2010 la Bucureºti, în prezenþa fostului preºedinte Ion Iliescu, cã soþii Ceauºescu nu trebuiau împuºcaþi “ca niºte animale”, indiferent cât de grea era situaþia în România. Nu vreau acum ºi nici nu putem da aici toate secvenþele criminale din acele zile. Dar le putem aminti pe cele mai groaznice. Comandanþi ai Armatei, cu ajutorul televiziunii complice, condusã de noua putere complice, au indus în mentalul colectiv sintagma “securiºti-teroriºti”, “antiteroriºti-teroriºti”. Au pus faþã în faþã, sã se lupte armata cu armata, armata cu securitatea, armata cu civilii.  Televiziunea românã, unde tu lucrezi astãzi, a fost principala unealtã de instigare ºi manipulare. ªtiu cã ai în arhivã o sumedenie de exemple de manipulãri grosonale ale TVR, care au dus la moartea a o mie de români dupã 22 decembrie. Televiziunea românã nu mai transmitea evenimente, ci transmitea mesaje pentru a determina producerea de evenimente. Ce s-a spus pe post în 22-23 decembrie, din studioul 4 al televiziunii? I-auzi: “Gãrzile muncitoreºti care au armament în dotare, sunt rugate sã vinã în sprijinul armatei de la televiziune, ceilalþi care nu au, sã-ºi procure, ºi sã vinã aici în ajutor…” “La Palatul Telefoanelor, la etajul 3, mai sunt încã securiºti…” Ion Iliescu: “Nu a reuºit contralovitura acestei unitãþi de sinucigaºi ºi de teroriºti…” Teodor Brateº: “Radioul e atacat de trupe de securitate, în jurul strãzii Galaþi sunt case conspirative unde se aflã securiºti, pe strada Batiºtei colþ cu Alexandru Sahia este o unitate de securitate…” Victor Ionescu: “La Casa Republicii se aflã un grup de securiºti alimentaþi cu muniþii de maºini cu tricolor, ºi care trag în oameni…” Teodor Brateº: “Anumite grupuri de securiºti demenþi nu se predau…” Emil Cico Dumitrescu: “Revin …comandanþii unitãþilor din Târgoviºte, Râmnicu-Sãrat, Buzãu, Focºani, Brãila, Galaþi, în cel mai scurt timp, îndreptaþi unitãþile dumneavoastrã, în deplinã ordine ºi putere de luptã, cãtre capitala patriei noastre, pentru a apãra Ministerul Apãrãrii Naþionale, Academia Militarã, Radioul ºi celelalte sedii ale unitãþilor din Bucureºti, care sunt atacate de cãtre trupele Ministerului de Interne…” Teodor Brateº: “Coloane blindate se îndreaptã spre…, detaºamente de teroriºti, antiteroriºti, de fapt, teroriºti, ce antiteroriºti, USLA, aceste detaºamente criminale se îndreaptã spre clãdirea Radioteleviziunii. Securiºtii acuma sã-ºi rãscumpere vina în faþa poporului ºi sã apere aceastã instituþie care este acum cu adevãrat a poporului…” Armata a tras în toþi. Chiar ºi asupra Armatei Existã o înregistrare a convorbirilor radio de la USLA (Unitatea Specialã de Luptã Antitero), din 23 decembrie seara, prin care o avangardã a USLA transmite prin radio la bazã ceea ce vede la poarta Ministerului apãrãrii din Drumul Taberei: “- Permiteþi sã raportez. – Da. – La MAPN a apãrut o coloanã de ºapte-opt TAB-uri, douã camioane cu militari ºi douã ARO, au tras circa zece minute asupra Ministerului ºi s-au oprit acum. – Cum, mã?! – …asupra Ministerului. – Cum? AU TRAS? – Au tras asupra MAPN-ului – Nu se poate ! – Asta e. – Deci, cum? S-au oprit? – Da.” Armata trãgea asupra Ministerului Apãrãrii. Armata a tras asupra cercetaºilor de la Buzãu, chemaþi în ajutorul armatei. Au murit la poarta ministerului patru dintre ei. Copii de 18 ani trimiºi la moarte cu sânge rece Aminteºte-ne despre masacrul de la Otopeni, unul dintre cele mai sinistre evenimente din decembrie 1989! Aceºti comandanþi aveau nevoie de morþi de la Securitate ca sã-i poatã transforma în teroriºti. Au încercat cu compania de la transmisioniºti de la Câmpina, trimisã la aeroportul Otopeni, apoi cu cei de la USLA. Toatã noaptea între 22 ºi 23 decembrie, Armata va cere Securitãþii sã vinã cu trupe în apãrarea unui aeroport – Otopeni – plin de unitãþi militare care se cãlcau în picioare unele pe altele. Spre ora 3 dimineaþa, sunt treziþi cei de la Câmpina, unitatea de transmisiuni din cadrul trupelor de Securitate, sunt înarmaþi ºi trimiºi spre Otopeni. Cele trei camioane trec prin trei baraje, care le recunosc legalitatea, apoi ajung la colþul cu intrarea spre Otopeni, DN9. Camioanele o iau la dreapta, spre aeroport, pentru cã aºa li s-a ordonat. Spre iadul unor guri de foc din toate pãrþile. Gãrzile patriotice de pe Departamentul Aviaþiei civile, bete de la sticlele de whisky din shop-ul spart din aeroport, trag ca la nuntã. Dupã câtva timp, când s-a mai fãcut luminã, un autobuz al aeroportului, cu civili care mergeau la serviciu intrã pe DN9 ºi este ºi el mitraliat din toate pãrþile. În urma rãzboiului de la Otopeni, 54 de militari, majoritatea tineri de 18-19 ani, militari în termen, sunt uciºi cu premeditare, cadavrele sunt lãsate sã zacã pânã a doua zi, iar supravieþuitorii sunt consideraþi teroriºti. “Bordura aceea simþeam eu cã mã apãrã” Supravieþuitorul Cristian Huza povesteºte cum a fost: “… Camioanele s-au oprit. Se auzeau împuºcãturi sporadice. Iar unul din colegii mei mi-a spus: M-a împuºcat. Mie unul nu m-a venit sã cred. Cum adicã te-a împuºcat? Cine te-a împuºcat ? În acel moment mi-a venit un glonþ în cascã. De undeva din spate se trãgea. Nu ºtiam cã am ajuns la Otopeni. Nu ºtiam unde suntem. Instinctiv, m-am întors în direcþia din care se trãgea. ªi m-am ghemuit cât mai mult posibil. Instinctul de conservare, pentru cã, nu ºtiu, nu doresc nimãnui sã trãiascã momentele prin care am trecut eu, în acel moment nu mai erai om, nu mai aveai raþiune, erai un animal, un animal care încearcã sã se salveze, ºi, nu ºtiu, eu am avut noroc. Poate aºa a vrut Dumnezeu, poate soarta. Toate gloanþele care m-au atins, sau majoritatea, m-au lovit în cascã. Unul m-a atins în mânã. A fost singurul care m-a atins efectiv. Destul de grav ce-i drept… Am sãrit din camion, m-am trântit pe burtã, ºi am gãsit o bordurã micã, de 10 centimetri, dar bordura aceea simþeam eu cã totuºi mã apãrã. Vã daþi seama cã era o simplã bordurã. Am trecut pe lângã colegi care erau împuºcaþi din toatã pãrþile. Nu ºtiam efectiv de unde se trage. Dupã focul… nu ºtiu cât a durat prima rafalã, 5 – 10 minute… Între timp noi strigam, mare parte din noi îºi lãsase armele ºi au încercat sã se salveze. Strigam cã nu suntem înarmaþi, strigam sã se opreascã focul, probabil cineva a înþeles lucrul acesta, sau li s-a terminat muniþia, au schimbat încãrcãtoarele, nu ºtiu. Cert este cã s-a oprit totuºi. Ni s-a spus sã ne ridicãm cu mâinile la ceafã, sã aruncãm tot ce avem la noi, ºi în primul rând casca, nu ºtiu, eu am þinut mult la casca aia, parcã nu îmi venea sã o dau aºa uºor, pentru cã ºtiam cã acea cascã m-a salvat. În sfârºit. Am aruncat tot ce aveam la noi. În momentul acela, fãrã somaþie, fãrã nimic, s-a tras din nou asupra noastrã. Practic, parcã se fãcea un experiment. Hai sã vedem din câte rafale îi omorâm…” În 1993, Ion Iliescu conduce pe cineva la Otopeni. Când se întoarce, vede lume adunatã la crucea-monument din mijlocul spaþiului verde din faþa aeroportului ºi se dã jos din maºinã. O echipã a BBC filma declaraþii ale pãrinþilor victimelor. Preºedintele României, excedat de detaliile prezentate, întreabã: De unde ºtiþi atâtea lucruri? Rãspunsul îl albeºte, la propriu: Cum de unde, de la supravieþuitori! Iar preºedintele tuturor românilor întreabã: Cum, existã supravieþuitori? Rãniþii au fost puºi pe mese de beton ºi lãsaþi sã moarã Supravieþuitor Cristian Huza: “… sã treci pe lângã colegi, în trei luni îþi faci niºte cunoºtinþe, ºi prieteni de armatã, doar cu ei mãnânci, cu ei stai acolo. Dar sã treci pe lângã colegi de-ai tãi, sã spunã: “ia-mã ºi pe mine !” sau “nu mai pot !” sau “eu mor !”… Mintea mã duce acum cumva la un film. Efectiv lucrurile astea s-au întâmplat în realitate. ªi cei care au putut sã sarã din camioane, unii dintre ei chiar au scãpat. Alþii au murit acolo. ªi au murit nu din cauza rãnilor pe care le-au primit, pentru cã s-ar putea ca unele rãni sã fi fost nu superficiale, dar tratabile. Sã laºi pe cineva sã moarã ca un câine ? E clar, e o crimã. Dar nu ºtiu dacã existã un cuvânt deasupra crimei…” Supravieþuitorii acestui mãcel, rãniþi, care au fost duºi la spitalul de la Baloteºti, au fost puºi pe mesele din beton ºi acolo au murit fãrã nici un fel de intervenþie. Au fost chiar pãziþi 2 – 3 zile, catalogaþi drept teroriºti. O parte dintre morþi au fost suiþi într-un camion care a stat într-un hangar din aeroport, erau consideraþi teroriºti. Probabil cã aºteptau momentul în care sã-i împrãºtie prin oraº ca teroriºti-securiºti morþi. Dar ei au fost recunoscuþi totuºi ca eroi-martiri. Cum s-a petrecut metamorfoza? Tocmai pentru cã au existat supravieþuitori, planul a trebuit schimbat. În 25 decembrie acest camion este filmat, iar un civil spune: “sunt 25 de eroi soldaþi, au fost uciºi de teroriºti care s-au retras în pãduri.” Nemurind toþi, nemaiputând fi consideraþi mult timp teroriºti, planul se schimbã. Ei sunt eroi uciºi de sirieni ºi libanezi paraºutaþi din elicoptere… ªoferul de taxi Constantin Tiucu, conform declaraþiei sale date la procuraturã, a intrat pe drumul spre aeroport, la 25 de metri în spatele ultimului camion, înainte de a se trage. ªoferul aude primul foc, stã douã minute, ºi se retrage, scãpând nevãtãmat din acel infern, dar vede cã se trage de pe Departamentul Aviaþiei civile cât ºi dinspre aeroport, ºi dintr-un transportor blindat. Dupã eveniment duce un transport de rãniþi la Urgenþã, trei transporturi de rãniþi la Baloteºti, douã cu morþi la morgã, iar a doua zi, în 24 decembrie revine ºi ia ultimii doi morþi. Declaraþia sa fãcutã unei televiziuni strãine este o dovadã a diversiunii cu teroriºtii strãini. Sau aºa i s-a spus sã transmitã, sau chiar acest ºofer de taxi face parte din structura diversionistã. Constantin Tiucu (la o camerã de filmat Antenne 2): “Sunt ºofer pe taxi-furgoneta pe care aþi vãzut-o mai înainte în imagine, ºi de trei zile, de trei zile continuu sunt la dispoziþia poporului. Am cãrat de la Aeroportul Otopeni, de ieri dimineaþã de la ora 4, victimele teroriºtilor, victimele fostului regim care ne-a adus în situaþia de faþã ºi care nu ne-a lãsat sã trãim ca niºte oameni liberi, sã ne facem datoria. Dupã cum vedeþi, astea sunt ultimele victime, care ne-a indignat ºi care, acum Aeroportul Otopeni în fine, s-a fãcut liniºte ºi teroriºtii care au rãmas au fost aruncaþi în pãdurile din depãrtare ºi, dupã câte se pare, nu mai au muniþie, li s-a terminat muniþia. Deci, vor fi prinºi, sunt libanezi, sunt sirieni care au fost paraºutaþi.” Trosca, Eroul Martir Terorist Când am spus cã masacrul de la Otopeni e unul dintre cele mai sinistre, uitasem de asasinarea echipei lui Trosca. Care este adevãrul despre acei morþi lãsaþi sã zacã în stradã ºi filmaþi cu insistenþã de TVR? În seara de 23 decembrie, generalul Nicolae Militaru, ministrul apãrãrii ºi ºeful acestui Consiliu Militar Superior care þinea loc de guvern, cheamã în sprijinul MAPN unitatea USLA care sã participe la anihilarea teroriºtilor. Echipajul USLA din cele douã ABI-uri (Autovehicule Blindate pentru Intervenþii) este nimicit. Colonelul Trosca, ºeful de stat major se zbate pe asfalt între viaþã ºi moarte. Cineva nevãzut sare gardul ministerului ºi îl împuºcã în frunte, de foarte aproape. ªapte morþi de la USLA. Cineva a scris cu cretã, în noaptea aceea, pe ABI-uri, “teroriºti” ! Cine avea curajul sã iasã în acea noapte, ºi sã aibã ºi cretã la el, decât niºte militari ai armatei române eliberatoare! Cadavrele au fost lãsate sã zacã încã trei zile, la câteva sute de metri de biroul ministrului Militaru, material didactic pentru psihoza pe care trebuiau s-o trãiascã locuitorii capitalei. Despre Gheorghe Trosca ºi aceastã tragedie sper sã vedeþi marþi, de la ora 22.00, pe TVR 1, un documentar care se cheamã Terorist Erou Martir. În dimineaþa de 24 decembrie, USLA ºi Direcþia a V-a a Securitãþii au fost chemate prin ordinul lui Nicolae Militaru, ministrul Apãrãrii ºi ºeful acestui Consiliu Militar Superior, la o revistã de front în spatele stadionul Ghencea, unde-i aºteptau cuiburi de mitralierã sã facã din ei teroriºtii Revoluþiei, de care aveau atâta nevoie! “Vom judeca iarãºi excepþional ºi vom împuºca exemplar!” Vã dau un singur document. Dacã citim cu atenþie tabelul din raportul Regimentului 20 tancuri cu situaþia consumului de muniþii în perioada 22-29 decembrie putem înþelege grozãvia acelei diversiuni militare: 746.876 cartuºe s-au tras în Bucureºti, în acele zile. Doar de cãtre acest regiment. Înmulþiþi cu celelalte trupe ale armatei din þarã. Peste 15 milioane de cartuºe? Tras de aproape, un cartuº trece prin 7 oameni. Click pentru a mãri imaginea În colecþia Biblioteca Statului Major General am gãsit o carte: “Decizia militarã – raþionalitate ºi legitimitate” de general de divizie Ion Gâdiuþã ºi colonel Dumitru Sava. Cartea se încheie aºa: “…(Noi, armata), ne vom face mereu datoria. ªi dacã în situaþii imposibile vom încerca sã supravieþuim, este numai pentru a-i mai fi încã o datã de folos patriei. Ca de fiecare datã, pentru cã moartea ne este sarcinã de serviciu, vom cãdea din nou eroic. ªi în numele puterii suverane ºi voinþei legitime a poporului, cei care vom mai rãmâne vom judeca iarãºi excepþional ºi vom împuºca exemplar! Cãci acesta este destinul nostru. Trepãduºii politici, oricât s-ar agita, nu ne pot nici murdãri, nici judeca.” Noroc cã Armata nu mai e aceeaºi ca în 1989 sau în 1999! Îþi mulþumesc Cornel Mihalache! Citiți și:

• Iaºi ºi Timiºoara: “Revoluþia” a început acolo unde Iliescu a fost secretar de partid
• De ce nu au fluierat generalii în faþa lui Ion Iliescu?
• Cum a luat-o Iliescu ostaticã pe Doina Cornea
• Armata l-a dat jos pe Ceauºescu folosind o maºinã cu infrasunete | VIDEO
• Mãrturia care aruncã revoluþia în aer. Petre Roman: “Teroriºtii au fost o diversiune!”

Sursa: evz.ro