Se spune cã fiecare vârstã are înþelepciunea ei. Cum judecam lucrurile la 20 de ani, nu o mai fãceam la 30, iar acum, în prag de 40, categoric viziunea mea asupra lumii este sensibil schimbatã.

Trecerea prin lume a individului se aseamãnã cu cea a pietrei ce se rostogoleºte la vale, interminabil, prin grohotiº. Contactul cu alte pietre, uneori mai dur, alteori mai blând o modeleazã, o ºlefuieºte, îi dã o formã, o adapteazã la condiþia sfericitãþii sociale, care tinde sã netezeascã toate asperitãþile ce ne fac sã ne acroºãm indezirabil unii de ceilalþi.
Omul perfect adaptat social este o sferã elasticã, moale, capabil sã reziste imperturbabil ºocurilor rezultate din contactele sociale, pãstrându-ºi intacte forma ºi individualitatea.
Într-o lume excesiv de concurenþialã, lupta pentru afirmare socialã tinde sã afecteze caractere ºi principii morale, viaþa oferind celor grãbiþi tot felul de “scurtãturi” tentante ce se dovedesc a fi în final doar niºte jalnice fundãturi.
La 40 de ani consider cã am atins deja condiþia de sferã, adaptabilitatea optimã la condiþiile de mediu oferite de societate. Posed bagajul de cunoºtinþe ºi experienþã necesar unei adaptabilitãþi ce mã pune în ipostaza de a oferi sfaturi valide (nu doar din punct de vedere juridic) în multiple ipoteze de viaþã.
Rezultatul acestei adaptãri m-a adus în poziþia unui individ aparent egoist. Refuz sã mai muºc cu sete din idealismele consumatoare de timp ºi energie, sã mã avânt în proiectele ce tind sã schimbe lumea, sã încline just balanþa dreptãþii ºi echitãþii sociale.
În ultimii 20 de ani am bãgat o energie imensã în tot felul de proiecte de pe urma cãrora nu am vãzut decât rezultate prea puþin vizibile la nivel de societate. Astãzi, când resimt altfel valoarea timpului, sunt mai atent cu el ºi îl drãmuiesc cu mai multã stricteþe, oferindu-mi mai mult pentru mine ºi cei apropiaþi mie, în special familiei. Acesta este de altfel ºi motivul pentru care rezist imboldului de a mai scrie pe diferite subiecte de actualitate, de a-mi da cu pãrerea, de a-mi asuma rolul de vector de opinie pentru cititori. Am realizat cã în final, toate acestea conteazã prea puþin – atât la nivel individual, cât ºi la nivel colectiv. Mai importantã este realizarea personalã, atingerea unor þinte sociale, profesionale, spirituale ºi chiar fizice, cum ar fi remodelarea corpului fizic prin yoga ºi sport.
ªtiu cã par egoist pentru unii. La fel îi judecam ºi eu pe alþii la vremea când le criticam alegerea de a-ºi face tapasurile sau alte preocupãri personale în defavoarea unor mitinguri sau acþiuni sociale colective. Astãzi pot spune cã îi înþeleg. Când clepsidra timpului se aflã la jumãtate (în cel mai fericit caz !), este o dovadã de inconºtienþã sã iroseºti rãgazul ce þi-a mai rãmas cu tot felul de oameni care tind sã te jefuiascã de cel mai preþios dar pe care l-ai primit de la Creator: timpul.
Nimeni nu îþi poate oferi suficient pentru timpul rãpit. Banii au valoare doar în mãsura în care poþi cumpãra din ei timp pentru tine.
În aceste condiþii, închei aceastã confesiune pornitã dintr-un exces de sinceritate care deja îmi consumã prea mult timp…
 
]]>

CategoryUncategorized
Tags
Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer