Sâmbãtã 18 februarie, rãspunzând chemãrii galeriilor de fotbal din București, ne-am adunat 10 camarazi de la Noua Dreaptã sã ajutãm la deszãpezirea unor sate din județul Buzãu. Ne-am sculat cu noaptea-n cap și am purces cãtre locul de întâlnire, de unde am și cumpãrat câte ceva de mâncare pentru oamenii pe care urma sã-i vizitãm. Pe drum era ceva ceațã și la un moment dat toatã coloana de mașini a fost opritã din pricina unui accident. Dupã alte câteva opriri pentru alimentare sau în care am așteptat ca drumul de acces sã fie curãțat de zãpadã, am ajuns în primul sat. Aici situația nu era foarte delicatã, pentru cã oamenii își creaserã poteci prin zãpadã pânã la case și de la acestea la dependințe. Am început distribuirea de alimente și într-o curte a unui bãtrân am gãsit un real dezastru. Ca sã intri in curte nu era nevoie sã deschizi poarta, pentru cã zãpada ajunsese la nivelul gardului. Nici nu știam de unde sã începem. De oriunde am fi început sã dãm zãpada ni se pãrea inutil, pentru cã fiind stratul atât de gros era ca și cum am fi vrut sã mãturãm nisipul din deșert. Nu știu de ce în acea curte era situația atât de neagrã, dar cert este cã grajdul animalelor era aproape acoperit, iar magazia de lemne nici nu se mai vedea sub zãpadã. Ne-am apucat sã dãm la lopatã și dupã aproximativ jumãtate de ceas am reușit sã creem câteva puncte de acces.                                     În urmãtorul sat, Amara, situația era chiar amarã. Zãpada acoperise case de-a binelea. A trebuit sã ajung acolo sã vãd ca Toma cu ochii mei ca sã cred ce se zicea la televizoare. Viscolul are efecte fantastice. Unui bãtrân, zãpada îi acoperise atât de tare grajdul încât aproximativ douã sãptãmâni nu putuse ajunge la el și îi muriserã 30 de oi și miei. Un om din sat mi-a zis cã bãtrânul avea nepoți în sat, dar care din lene nu-l ajutaserã. A trebuit sã mergem noi 10 oameni și într-o orã și jumãtate i-am destupat intrarea. 2 – 3 vecini l-ar fi putut rezolva ușor în 2 zile de lucru. Solidaritatea oamenilor din sat a fost micã. Unii tineri s-au adunat sã-și ajute vecinii, dar și o parte din aceștia au cerut bani pentru munca depusã. Un sãtean care plãtise era nervos la venirea noastrã pentru cã simțea cã a luat țeapã din cauzã cã el a plãtit iar ceilalți beneficiau de munca noastrã gratuitã. A trebuit sã venim noi, 1-200 de oameni din București sã le arãtãm cum trebuie fãcutã treaba între vecini. Probabil cã mulți ne-au luat în râs, dar sper cã încet-încet lumea va realiza cã doar prin solidaritate vom scoate țara din rahatul în care a intrat. Am vãzut foarte mulți oameni amãrâți, pe care dacã i-am fi vizitat vara tot amãrâți ar fi fost, iar alimentele pe care le-am împãrțit le-ar fi prins bine oricând. Unii erau sãritori, alții profitori, dar în mare impresia generalã care ne-a rãmas a fost cã nu au fost destul de muncitori pentru nevoile personale sau sãritori la nevoile colective. Ce am fãcut noi în aceste douã sate nu a rezolvat nici mãcar unu la mie din cât era nevoie în țarã dupã aceste zãpezi. Ce am fãcut noi a fost fãcut cu un efort fizic și material mai mare decât ar fi putut face tinerii din zonele alãturate (Râmnicu Sãrat, Buzãu, etc..). Ce am fãcut noi putea face oricine. Dacã noi românii am fi organizați am putea s-o ducem mult mai bine decât o facem acum. Pentru a putea vedea mai multe fotografii puteti accesa urmatorul link:ALBUM sursa: flamura verde]]>