noi suntem un popor mare. Nu avem nevoie de ajutorul nimãnui pentru a ne rezolva problemele. Khamenei va cãdea când va veni timpul. Iranienii iubesc libertatea. Nu vrem sã schimbãm un tiran cu alți o mie de tirani, cum ați fãcut voi în 89.” Pânã una alta, nu prea vãd excesele tiranice ale regimului Khamenei – comparativ cu ce a fost la noi pe vremea comunismului. Se circulã nestingherit spre și dinstre Iran. Din câte înțeleg, nimeni nu moare de foame pe acolo, toatã lumea își permite o casã, o mașinã, studii gratuite (de stat), benzina este super ieftinã. E drept, nu prea e libertate cu alcoolul, femeile, carnea de porc și drogurile… deh, e regim islamic. Sunã rãu !? Pãi, asta e morala pe care mi-aș dori-o și eu pentru tineretul din România ! Asta vrea și Ortodocsia pentru români. Și evident, nu prea e bine sã strigi în gura mare împotriva regimului Khamenei, cã riști sã înfunzi pușcãria. Nu spun cã e bine, dar dacã i-aș întreba pe pensionarii care îngheațã în Piața Universitãții strigând Jos Bãsescu Jos Udrea, ce ar alege: sa fie liberi sã strige – și sã moarã de frig și foame în case (mai ceva ca pe vremea lui Ceaușescu), sau sã ducã o viațã decentã, fãrã a putea sã urle în piațã împotriva regimului – CE CREDEȚI CÃ AR ALEGE !? Deci, cam asta e cu Iranul. Este o țarã mare, cu o suprafațã de 1.645.258 km², (cam de 3 ori cât Franța, sau cât a V-a parte a S.U.A, deci este mai mare decât Regatul Unit, Franța, Elveția, Belgia, Olanda și Germania la un loc), fiind a XVII-a țarã ca întindere de pe glob. Iranul este al III-ea producãtor de petrol din lume și al doilea mare furnizor de gaze naturale, dupã Rusia. Cu o populație de 75 milioane de locuitori (în 2010), cu o natalitate de 40% și o mortalitate de 8%, Iranul este o țarã în plinã dezvoltare – din toate punctele de vedere (inclusiv demografic). Unde mai pui cã populația țãrii este în majoritate urbanã (57% dintre iranieni locuiesc la oraș). Deci, o tarã mare, puternicã, înfloritoare și mai ales – civilizatã – contrar imaginii pe care ne-o face mass-media jidãnitã despre Iran. În condițiile în care țãri mult mai mici și mult mai sãrace decât Iranul dețin arma atomicã (vezi Franța, Israelul, Pakistanul), și nu le contestã nimeni acest drept suveran, de ce Iranul nu ar avea acest drept ? Cine ar fi în mãsurã sã hotãrascã acest lucru ? De altfel, arma atomicã a fost folositã pânã în prezent – dacã este sã privim istoria, DOAR DE CÃTRE AMERICANI (Hiroshima și Nagasaki) – cei care astãzi pretind cã vor sã ne apere de un posibil rãzboi atomic !!! Sã fie clar, înarmarea nuclearã a Iranului ar duce doar la asigurarea securitãții sale împotriva unei agresiuni americane – din ce în ce mai doritã de jidani. Obținerea armei atomice de cãtre Iran ar fi cea mai bunã garanție cã acesta nu va fi cotropit, precum vecinul sãu, Irakul. Bomba atomicã nu este genul de armã pe care sã îl folosești decât ca ultimã soluție, în cazul unei agresiuni, împotriva invadatorului. E ceva de genul “dacã e sã dispar eu, îl iau și pe american cu mine”, pentru cã o conflagrație nuclearã afecteazã toatã planeta. Dacã niște simple scurgeri radioactive – precum cele de la Cernobâl sau Fukushima au afectat întreaga planetã, fiind descoperite creșteri de radiații peste tot în lume, nu e greu de imaginat ce s-ar petrece în cazul unei explozii atomice în aer liber – cãci bombele atomice moderne sunt de sute de ori mai puternice decât reactoarele cetralelor nucleare – sau cele ale bombelor aruncate la Hiroshima și Nagasaki. DECI, AM MURI CU TOȚII, în chinuri groaznice mai puțin elita masonicã din buncãrele pe care le sapã de atâta timp. Pãmântul ar rãmâne locuit doar de radiații ucigãtoare, vreme de milenii. Știu asta și americanii, și stãpânii lor jidani, și de aceea se grãbesc sã atace Iranul. Știu cã dacã vor ataca dupã ce Iranul va obține bomba, nu se mai pot atinge de ei decât cu riscul major al unei conflagrații atomice, lucru pe care China și Rusia nu îl pot permite. Trebuie spus cã doar în anul 2010, comerțul bilateral dintre Iran și China s-a ridicat la 29,3 miliarde de dolari, în creștere cu 40% fațã de 2009, deci China are tot interesul de a-și proteja resursele de energie și partenerii strategici. În aceste condiții, disperarea jidanilor – și cursa lor cu timpul, a atins cote dramatice. Au ajuns sã asasineze fãrã nici o jenã, în vãzul tuturor, cetãțeni iranieni, pe teritoriul Iranului. Unde mai este democrația și dreptul la viațã ?! Voi da doar câteva exemple din crimele recente comise de MOSSAD în Iran, și despre care presa tace mâlc. În marea majoritate a acestor asasinate, ele sunt comise de asasini care plaseazã bombe cu magneți pe capota mașinei victimei, din mers, de pe motocicletã:
- Dr. Ardeshir Hosseinpour nãscut în 1962 – ucis în 15 ianuarie
2007, profesor asistent în domeniul fizicii aplicate și electromagnetismului la Universitatea din Shiraz și Malek Ashtar University of Technology din Isfahan, de asemenea colaborator la Programul Nuclear Iranian. A murit otrãvit la locul de muncã, în condiții misterioase, la centrul de studii atomice din Isfahan. Un serviciu privat de informații – compania Stratfor din Statele Unite ale Americii a lansat un raport, la 2 februarie 2007, prin care a susþinut cã “Hosseinpour a fost de fapt o þintã Mossad” – bazându-și afirmațiile pe “surse apropiate de informaþii israeliene”. Stratfor, de asemenea, a precizat cã cauza decesului specialistului iranian a fost “otrãvirea radioactivã”. Ziarul israelian Haaretz a publicat în aceeași perioadã informația cã mai mulți oameni de științã au fost uciºi sau rãniþi în acelaºi incident, ºi tratați în spitale din apropiere. - Majid Shahriari nãscut în 1970 – ucis la data de 28 noiembrie 2010,
specialist în transportul neutronilor, fenomen ce se produce în inima reactoarelor și bombelor nucleare. Lucra de asemenea pentru Organizația Pentru Energia Atomicã din Iran, fiind manager principal în cadrul programului nuclear iranian. Era profesor la Universitatea Shahid Beheshti, precum și la Colegiul Național pe Probleme de Apãrare ( Supreme National Defense University). A fost ucis prin aceeași metodã prezentatã mai sus, motocicliști care i-au amplasat din mers pe capota mașinii o bombã cu dispozitiv magnetic, pe care ulterior au detonat-o de la distanțã. În urma acestui asasinat brutal, Saeed Jalili, negociatorul principal pe problema Energiei Nucleare Iraniene, a declarat la ONU cã puterire occidentale executã acte de terrorism pentru lichidarea programului nuclear Iranian.
științã iranian și profesor universitar în domeniul nuclear la Universitatea Sharif, a fost supervizor al Departamentului de îmbogãțire a uraniului al istalațiilor din provincia Isfahan. La momentul comiterii asasinatului, acesta deținea și funcția de director adjunct pentru afaceri comerciale al obiectivului de la Natanz, principala uzinã de îmbogãþire a uraniului a þãrii. A fost asasinat în Nordul Teharenului, pe strada Gol Nabi, în mașina în care se afla împreunã cu șoferul sãu. Asasinii, douã persoane pe o motocicletã, i-au pus din mers pe capota mașinii o bombã cu dispozitiv magnetic, ce a fost ulterior detonatã de la micã distanțã. Consilierul pe teme de securitate Richard Silverstein afirma pe blogul sãu Tikun Olam: “Propriile mele surse confidenþiale israeliene confirmã faptul cã asasinatul de astãzi (a lui Mostafa Ahmadi-Roshan) a fost comis de Mossad ºi MEK.”
4. Masoud Alimohammadi nãscut la 24 august 1959 – asasinat la 12
ianuarie 2010, om de științã Iranian în domeniul fizicii particulelor elementare și teoria câmpului unificat, profesor la catedra de Fizicã a Universitãții din Teheran. A fost ucis în ziua de 12 ianuarie 2012 cu puțin înainte de ora 8 dimineața, pe când se pregãtea sã plece cãtre Universitate, de la locuința sa din Nordul Teheranului. La ora 7.58, exact în momentul în care se pregãtea sã urce în mașinã, o motocicletã-capcanã parcatã lângã aceasta, a fost detonatã prin telecomandã, ucigându-l pe profesorul Masoud Alimohammadi și rãnind grav alți doi pietoni. Autor a peste 50 de lucrãri în domeniul fizicii nucleare, profesorul Masoud Alimohammadi era totodatã și membru al Centrului Internațional pentru Științe Aplicate și studiu al luminii sincrotronice din Orientul Mijlociu, oficial nefiind recunoscutã implicarea sa în programul atomic iranian.
5. Darioush Rezaeinejad nãscut în 1976 – asasinat la 23 iulie 2011, om
de științã iranian implicat în programul atomic al țãrii sale. Conform unui raport al serviciilor secrete israeliene, Darioush Rezaeinejad lucra la producerea unui detonator nuclear și era vãzut cã frecventa zilnic un laborator nuclear din Nordul Teheranului. A fost împușcat mortal în fața soției sale, în ziua de 23 iulie 2011, în timp ce își așteptau copii în fața grãdiniței. Pe 2 august 2011, cotidianul german Spiegel Online a publicat un articol intitulat “Mossad Behind Tehran Assassinations, Says Source”, conform cãruia surse din cadrul serviciilor secrete israeliene leagã activitatea MOSSAD-ului de asasinarea lui Darioush Rezaeinejad.
6. Fereydoon Abbasi-Davani nãscut la data de 11 iulie 1958, este un om
de științã iranian, în domeniul nuclear, profesor la Universitatea Shahid Beheshti . Deține un doctorat în fizicã atomicã și este președinte al Organizației Pentru Energia Atomicã. A fost ținta unui atac cu bombã la data de 28 noiembrie 2010, cu aceeași (deja) binecunoscutã metodã MOSSAD a motocicliștilor. Din fericire pentru el, a supraviețuit atacului, împreunã cu soția sa, de asemenea grav rãnitã în atentat. Nu același noroc l-a avut colegul sãu, Dr. Majid Shahriari eminent profesor și coleg la Universitatea Shahid Beheshti din Teheran, care a fost ucis în aceeași zi, într-un alt atentat cu bombã.
