“Mãcelul de la Beliș, in noaptea de 8 spre 9 noiembrie 1918, la solicitarea contelui Ioan Urmanczy, de origine armean, proprietarul a 28.000 de iugãre de pãdure din zonã (la exploatarea forestierã lucrau copiii și bãtrânii din sat, precum și prizonieri de rãzboi italieni, toți aceștia fiind ținuți în înfometare și mizerie. Dupã încheierea armistițiului, proprietarul a fugit la Budapesta la 3 noiembrie 1918, iar prizonierii de rãzboi au cerut sã fie lãsați sã plece acasã, dar au fost refuzați. Prizonierii au iscat o revoltã, iar trei gãrzi ungurești au fost ucise. Prizonierii italieni au distrus depozitul de cherestea și au plecat. Fratele proprietarului, Nandor Urmanczy, deputat în Parlamentul Ungariei, a publicat un apel în ziarul budapestan „Pesti Hirlap”, constituind un detașament pus sub comanda cãpitanului Antal Dietrich. Acest detașament „a fost organizat, înarmat și aprovizionat cu alimente și echipament în cazarma din strada Falk Miksa, cu știrea și consimțãmântul Ministerului de Rãzboi” din Ungaria. Detașamentul a sosit cu un tren special la Cãlãțele, la 8 noiembrie 1918, apoi s-a deplasat cu cãruțele și pe jos spre Beliș), un detaºament format din 60 de soldaþi ºi ofiþeri maghiari condus de cãpitanul Antal Dietrich s-a deplasat la Beliº. Înarmaþi cu 6 mitraliere, puºti, ºi folosind cartuºe dum-dum ei au asasinat peste 45 de romani. Dupã incendierea satului, au jefuit ºi batjocorit cadavrele, 25 dintre acestea fiind aruncate în foc. Aceste fapte abominabile au fost constatate de o comisie mixtã trimisã la Beliº de Consiliul Naþional Român ºi de Consiliul Naþional Maghiar. In acea perioadã se purtau negocieri româno-maghiare la Arad între ministrul Oskar Jaszi și o delegație a Consiliului Național Român, condusã de Ștefan Cicio Pop pentru rãmânerea Transilvaniei într-o federație cu Ungaria. Delegația românã a hotãrât întreruperea tratativelor de la Arad În anii 80 Sergiu Nicolaescu a realizat un reuºit film, Capcana Mercenarilor, în care a readus în opinia publicã memoria mãcelului de la Beliº. ” Mãcelul de la Beliș din 1918 – dr. Aurel Gociman sursa foto: Mircea Honor Et Patria]]>