Vă mai amintiți de mitingul diasporei din 10 august 2018, când mii de români pe care hoția politicienilor de toate culorile i-a alungat din țară, au venit să protesteze împotriva ordonanțelor date de PSD “noaptea ca hoții” ?

Era epoca unui Liviu Dragnea în ascensiune, care visa la ștergerea cazierelor printr-o simplă semnătură a tutei de la Guvern. Perioada în care doar poporul ieșit în stradă i-a făcut să dea înapoi. Perioada unei opoziții PNL și USR nevolnice, incapabile de o demisie în bloc și de o resetare a jocului politic, adică acele alegeri anticipate atât de dorite de guvernul Orban anul acesta.

Un Dragnea sătul de opoziția celor adunați în piață, pe care îi denumea “soroșiști” cu același dispreț cu care în 1990 un Ion Iliescu îi denumea pe protestatarii Pieței Universității “golani”.

Iar istoria s-a repetat ! La fel ca și Ion Iliescu în 1990, Liviu Dragnea și-a dorit o lovitură decisivă, prin care să reducă la tăcere orice opoziție reală la adresa găștii infracționale pe care o reprezenta. Și cum mineri nu prea mai aveam, a pus la treabă jandarmii.

Dosarul penal al represiunii din 10 august are peste 770 de persoane vătămate. Oameni gazați, bătuți, răniți cu proiectile, unii chiar decedați ca urmare a relelor tratamente la care au fost supuși.

 

Evident că nimeni nu și-a asumat acțiunea. Prefectul Capitalei a declarat că a semnat ordinul de intervenție în forță al jandarmilor după ora 12 noaptea. Dosarul penal, deși început în forță de procurorii militari, a fost mutat la DIICOT, unde zace îngropat într-un sertar, așteptând revenirea la putere a PSD-ului, pentru a primi o soluție de clasare.

Șefii jandarmeriei, inițial învinuiți, au fost decorați de către Klaus Iohannis și ridicați în grad, probabil ca recunoaștere a efortului lor decisiv în combaterea noilor “golani”…

Între timp, dosarele penale făcute protestatarilor pentru “agresarea” jandarmilor agresori au ajuns în instanță, unele s-au și judecat, s-au dat pedepse pentru infracțiunea de ultraj, deși legea spune clar că fapta există iar jandarmul este protejat de lege doar dacă se află “în îndeplinirea atribuțiilor legale”, nu și atunci când și le depășește și devine la rândul său subiect al unui dosar penal…

Eu personal, în calitate de avocat, îl asist și reprezint pe dl. Miculeanu Liciniu Tertulian. Medic pensionar, care spre deosebire de alți pensionari, nu iubește PSD-ul. Anti-comunist convins, a fost opozant al regimului comunist încă de pe vremea lui Ceaușescu. S-a ales cu dosar penal de ultraj la manifestația din 10 august pe motiv că “a lovit cu pumnii și picioarele în scutul și casca unui jandarm”. Desigur, nu contează că are plângere penală depusă în dosarul început de Parchetul Militar împotriva jandarmilor, pentru gazele inhalate, scutul luat în cap, mușchii rupți ai brațelor. Nu contează nici faptul că dovedește cu acte medicale faptul că nu putea ridica piciorul pentru a lovi nici măcar o minge.

Dosarul inculpatului Miculeanu este judecat cu sârg la Judecătoria Sectorului 1, în timp ce dosarul agresorilor săi zace undeva la DIICOT, instrumentat de un porcuror fără chip și fără nume. La cererile repetate înregistrate de partea vătămată Miculeanu la DIICOT nu se obosește să răspundă nimeni.

Stilul de lucru al DIICOT-ului îmi amintește întrucâtva de stilul de lucru al procurorului Dan Voinea, cel ce a ținut ani de zile la sertar dosarul Mineriadei și poate fi definit în 3 cuvinte: puțin și prost.

Dacă la Parchetul Militar se lucra la foc continuu, aveau loc zeci de audieri săptămânal, la care aveau dreptul să participe și apărătorii părților vătămate, la DIICOT citim despre audieri, că au avut loc, din presă, căci apărătorii aleși ai părților vătămate nu sunt chemați să participe.

Cui să te plângi, unde să mai țipi ?! La urma urmei, avem democrație, liberalii conduc iar PSD-ul este în opoziție. Și totuși, nu se face dreptate.

În ultima sa Ordonanță de Guvern, Dacian Cioloș a introdus în codul de procedură penală art. 4881 ce îți permite să contești durata rezonabilă a procedurilor judiciare, dacă acestea depășesc un an.

Partea vătămată Miculeanu Liciniu Tertulian a formulat la Înalta Curte de Casație și Justiție o contestație prin care s-a plâns cu privire la depășirea duratei rezonabile a efectuării anchetei în dosarul în care sunt cercetați jandarmii și cei ce au comandat represiunea. Astăzi am avut termen de judecată. DIICOT nu a binevoit să trimită dosarul, ingorând judecătorii Înaltei Curți. Față de lipsa de procedură cu cele 770 de victime și agresorii lor, s-a dispus amânarea cauzei pentru 28 iulie, până când cei de la DIICOT poate că vor catadicsi să trimită dosarul instanței.

Am sentimentul că istoria se repetă. La intrarea mea în profesia de avocat, în urmă cu 20 de ani, dosarul mineriadei era în plin avânt iar eu, tânăr stagiar, participam, la audieri.

Astăzi, în dosarul jandarmeriadei, nu mai am nici măcar dreptul de a participa la audierile inexistente ale DIICOT-ului și mi-e greu să spun dacă clientul meu (deja în vârstă !) va mai fi în viață pentru a-și vedea torționarii măcar trimiși în judecată, dacă nu condamnați.

 

  1. June 30, 2020

    pleaca ai nostri, vin ai nostri, noi ramanem tot ca…DIICOT!
    ce…ti-ai imaginat alta rima? neeeh! DIICOT este intangibil.

    deja cam toate dosarele lucrate de DIICOT se admit pe banda rulanta si te fac sa te intrebi daca notiunea de justitie mai are sens in dictionar. aceasta structura, candva de elita, imi pare ca a cazut din topul profesionistilor la rangul de fetita de care se servesc toti: politicieni, procurori corupti, scursuri care s-au trezit in functii desemnate politic sau mahari cu conturile umflate prin vreo conjunctura a sortii.
    desigur, exista si varinata opusa, cand DIICOT pare ca este foarte preocupat, pe principiul caragialian “sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimic”. de aceea vezi prin presa audieri facute cu surle si trambite de care stie presa, dar mai putin avocatii. pai de ce ar trebui sa stie avocatii? ca sa incurce itele DIICOTului? dar pentru prosti exista praful aruncat in ochii cum ca DIICOT face. si face “mult zgomot pentru nimic”.

    ceea ce este trist este ca din ce in ce mai mult simtim ca este fara de speranta orice urma de dreptate. asta ne face sa ne intrebam daca nu cumva sa ne pierdem timpul in viata asta devenind acei Don Quihote ai justitiei.

Write a comment:

Your email address will not be published.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer