“Eu devin liber în adevăratul sens doar în virtutea libertății altora, astfel încât libertatea mea devine mai mare și mai profundă cu cât numărul de oameni liberi din jurul meu este mai mare și libertatea lor este mai profundă și mai extinsă.” Mihail A. Bakunin
Am citit articolele privind pretinsul holocaust făcut de români asupra mozaicilor și nimeni nu îndrăznește, dintre cei care pun la îndoială afirmațiile lor privind asasinarea celor 400000 de persoane, să le ceară și o minimă dovadă statistică și documentară privind cifra arătată.
Intrînd în tirada de minciuni și invective, nu le facem decît jocul lor ticălos și satanist. Eu am pus pe site-ul meu, la articolul ,,Sfînta minciună” lll, date statistice, multe găsite chiar în documentele lor – de care ei se feresc precum Dracu de tămîie – care dovedesc mișelia ce ne-au copt-o din anul 2004, dar împreună și cu stăpînii românilor. Tot acolo am pus și informații despre născocirea celor 6 milioane de mozaici asasinați în cel de-al doilea război mondial. Dacă vom folosi numai vorbe pentru a le demasca mișeliile și minciunile, nu-i vom îngenunchia niciodată.
Singura șansă a noastră de a desființa aceste monstruozități pe care ei ni le-au pus în cîrcă, este să apelăm la documente și date statistice fără de care nu vom putea să ne dezvinovățim vreodată și mai ales să-i tragem la județ pentru crima de maculare a memoriei colective a românilor.
12/02/2011.Am citit cu mult desgust reportajele adresate ISRAELULUI,Pres.
Peres referitor la cumpararea Romaniei de catre ISRAEL si alte reactii a catorva ignoranti lipsiti de educatia minimala referitor la evrei,la humorul lui Peres referitor la Romania,si daca ati fi fost mai sensibili ceeace nu sunteti si nu ati fost nici odata in trecut ca dovada a reactiilor necugetate din reportaje. Educatie:Evreii fiind imprastiati pe tot globul au fost si inca sunt loiali unde sunt,referitor la comportarea evreilor in Romania,nici unul nu a fost dat in judecata si relativ la Ana Pauker,ea a servit Romania ca o cetateana loiala avand comvingerea ca comunismul va va servii,ca dovada,va scos din opinci si va bagat in bocanci,si pe ea la dracu.Desigur ca fiind evreica,cine era intotdeauna tapul ispasitor,EVREUL,exemple o multime a contributii a evreilor ori unde se gaseau,dovada,fam.Rothschild in diferite tari uleiand economia si imbunatatirea muncitorilor.Corect,au fost mgnati comerciali insa pozitivi. Potlogariile referite poporului evreu de voi Romanii,nu va spala si nu va va curata constiinta(ma mira daca aveti)exterminarii a 420 mii de evrei in timpul razboiului mondial 2,contributie nefasta a Romanilor,(informatie notata),executare cauzand admiratie de HITLER care sa exprimat ca:trebuie de invatat de la Romani cum trebuie tratati evreii,stiim toti ce elev excelent a fost… Romania nu are cu ce sa se laude,poate Ceausescu a decretat sa treceti la bocanci insa creerul si sangele otratavit va lasat in opinci. Ceeace se refera la arabi, numai un chior nu vede ISLAMIZAREA Europei si transformarea (in drum si voi)in zombies, SUCCES,MERITATI CU TOTii la fe acelas viitor ca cruda Europa.
Domnule Jay Bynaar cu tot respectul sunteti ori prost informat ori ocoliti cu buna stiinta realitatile lumii in care traim.Va recomand sa vizionati pe situl http://www.youtube.com declaratia unuia dintre putinii evrei corecti care a fost Aaron Russo unde se arata pe fata ceea e urmaresc jidanii sionisti prin implantarea cipurilor la oameni,unde se spune si declaratia care a dato Rockefeller.Din pacate populatia din estul Europei a devenit cobaii jidanilor prin implementarea comunismului toti marii capi ai partidului aflat la inceputuri fiind jidani.Singurul care va pus pumnul in gura si nu ati avut ce comenta contra lui a fost Nicolae Ceausescu care a facut ca Romania sa nu mai aiba datorii externe lucru care nu a convenit mafiei sioniste pt ca nu il mai avea cu nimic la mana .Referitor la loialitatea evreilor fata de tarile in care traiesc sunt loiali atata timp cat au ce mulge si delapida din acele tari.Referitor la exterminare este alta mare minciuna pt ca Ion Antonescu nu a fost de acord cu deportatea evreilor.De plans au dreptul sa se planga rusii pt ca pe tot parcursul razboiului au avut circa 20.000.000 de morti iar cifra cu 6.000.000 de evrei morti este alta gogorita care ati inventato ca sa puteti obliga Germania sa va plateasca daune.Ma intreb oare numai evreii au avut de suferit pe tot parcursul razboiului sau si celelalte popoare din Europa acest razboi fiind pornit de jidanii bogati din America ca sa aiba de castigat din ajutoarele date Europei si ca sa infloreasca vanzarile de armament?Si treaba cu atentatele de la World Trade Center din America este o alta cacealma facuta cu buna stiinta ca sa se poata porni razboi contra terorismului cand de fapt cei mai mari teroristi de pe glob sunt jidanii sub obladuirea altor teroristi care sunt americanii.
Pai nu cumva BAKUNIN si KROPTOKIN erau cei care negau statul si institutiile lui , negand orice subordonare fata de orice activitate civica si politica ,fondand astfel anarhismul?
Jay spune ca :nu va spala si nu va va curata constiinta(ma mira daca aveti)exterminarii a 420 mii de evrei in timpul razboiulu……..Cred ca ii inteleg frustrarile , dar si mai tare cred ca este si ea rezultatul unui anumit fel de indoctrinare .Sa i mai amintim stimatei ca holocaustul este cea mai mare afacere a ultimalor decenii prin culpabilizarea tuturor natiunilor participante la razboi? De ce nu vorbeste stimata doamna despre holocaustul de 40 de ani din Romania promovat si provocat de conationalii dumneaei? De ce face confuzii cind vorbeste despre asasinate? Pai din cate stim si noi din istoria reala neafectata de propaganda semita ca deportarile de evrei s au petrecut intr adevar insa in Transilvania ocupata de unguri si mai stim ca Antonescu chiar a permis migrarea evreilor spre Palestina.Sa i mai spunem doamnei cum au reusit distinsii domni care conduceau din umbra , evrei desigur, sa ne persecute valorile? Sa va reamintim care a fost soarta lui Eminescu sau a lui Paulescu?Erau desigur oameni valorosi care au vazut faptul ca , citez: ACOLO UNDE SE ASEAZA EVREII DISPARE NATIA-EMINESCU; sau cum spunea profesorul Paulescu: vinovati de vicierea populatiei prin tolerarea alcoolismului sunt evreii care detin controlul acestei industrii.
Ne spune doamna ca menirea noastra este sa fim in opinci…..ma rog…un neam pasnic cum este neamul romanesc a fost obligat sa ramana asa si din cauza unor otraviti ,ca doamna. Care este menirea evreilor? Sa devina stapinii lumii? Iluzia pe care o au in spate , banii, nu va mai fi absolut deloc mobilul stapinirii.O iluzie antreneaza pe altele.Stie doamna care este marele merit al romanilor? Nimeni , dar nimeni , nu a reusit sa faca din iluzie un mod de viata pentru ei , desi ultimele perioade istorice par sa ofere mai degraba un paradox.
Care va fi viitorul nostru? In nici un caz unul atat de otravit ca limba doamnei .De ce sa nu gindim ca viitorul acestui neam , profund crestin si si cu o puternica fiinta spirituala , va fi legat si de esecul lumii semite? S a nu ne imaginam ca romanii nu ar avea nevoie de fruntile semite….ba da …insa pentru a duce pe acestea tavile umilintei celor care nu au avut nicodata o tara a lor…
Stimate domnule Mihai Rapcea,
Cind mai organizati actiuni ca aceea cu opinca agatata pe gardul hungurilor, ar fi bine sa coalizati cit mai multe asociatii patriotice romanesti, pentru a avea participanti numerosi.
A venit momentul sa trecem la actiuni ferme, cu multi participanti, ca sa vada guvernul tradator si Parlamentul la fel de tradator ca s-a depasit limita suportabilitatii. Oricum, moghiri nu stiu decit de frica, asa ca legea trebuie impusa cu vigoare. Asa cum politistii au inceput sa-i impuste pe tiganii infractori, asa vor trebuie sa faca si cu moghirii care nu respecta legile tarii.
@ Domnului Vasile Zarnescu. Sa luam puterea celor care nu o merita folosind-o fara integritate, este una … violenta este insa altceva. Absolut nimic bun nu poate iesi din violenta, … ca urmare recomand … o atitudine ferma dar poderata in exprimare … care sa sa ne dovedeasca echilibrul nu frustrarile … intelepciunea nu inconstienta. Guvernul si toate cercurile de interesese puternice … nu fac decat … exact ce facem si noi la scara redusa … adica ne folosim de toti cei din jurul nostru inclusiv de cei f apropiati … si cand nu mai sunt utili sunt marginalizati sau eliminati. Ca urmare inainte sa ne descarcam ura prin violenta pe ceilalti oricare ar fi aceia …. este obligatoriu un proces de sinceritate cu noi insine in care sa vedem inainte de toate , … daca nu avem si noi partea noastra de vina la starea de constiinta si constienta a poporului din care facem parte. Sunt convins ca odata realizat acest gest interior … modul in care alegem sa actionam si sa facem schimbarile … vor fi mai eficiente si in loc sa duca la mai multa violenta vor duce la echilibrul, linistea si increderea de care este nevoie pt a creea ceva mai bun.
buna, am o intrebare …
>se poate da statul in judecata pentru aplicarea unor legi neconstitutionale??? ca am auzit ca masoneria a devenit putere politica in stat ( Romania) in plus, avand in vedere ca eu sunt implicat intr-o miscare de decriminalizare a canepei (planta traditionala romaneasca/marijuana),nu cunosc foarte bine constitutia ,si sunt curios daca nu exista o lege care sa contra atace interzicerea marijuanei … “ARTICOLUL 23
(1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.” in acest alineat ce inseamna libertate ??? >>>sa stau in casa inchis ???
Constitutia este inaplicabila in viaÈa realÄ. Nu existÄ decĂąt un singur mecanism de control al legislaÈiei ordinare – prin COnstituÈie: excepÈia de neconstituÈionalitate. Noi, meltenii de rĂąnd, putem invoca excepÈii de neconstituÈionalitate doar Ăźn cadrul unui proces pe rol. Am ĂźnsÄ alte idei despre cum se poate obÈine legalizarea consumului. Hai sÄ ne auzim la un telefon, poate ne Ăźntalnim Èi discutÄm. SUnt prea mulÈi tineri Ăźn puÈcÄrie pentru iarbÄ. Trebuie fÄcut ceva.
sa stiti ca mi-ar face mare placere deoarece ne-am strans o mana de oameni si vrem sa ducem treaba asta pana la capat … si cum am putea sa ne auzim??? un mail las eu papuc_alex_dan@yahoo.com astept un semn …
eu stiu ,doar un singur maestru al iubirii divine,care s-a sacrificat ptr noi toti…si acela e IISUS …
“Sfânta Evanghelie după Ioan
Capitolul 14
1. Să nu se tulbure inima voastră; credeți în Dumnezeu, credeți și în Mine.
2. În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt. Iar de nu, v-aș fi spus. Mă duc să vă gătesc loc.
3. Și dacă Mă voi duce și vă voi găti loc, iarăși voi veni și vă voi lua la Mine, ca să fiți și voi unde sunt Eu.
4. Și unde Mă duc Eu, voi știți și știți și calea.
5. Toma i-a zis: Doamne, nu știm unde Te duci; și cum putem ști calea?
6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
7. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, și pe Tatăl Meu L-ați fi cunoscut; dar de acum Îl cunoașteți pe El și L-ați și văzut.
8. Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl și ne este de ajuns.
9. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl?
10. Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl – Care rămâne întru Mine – face lucrările Lui.
11. Credeți Mie că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl întru Mine, iar de nu, credeți-Mă pentru lucrările acestea.
12. Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.
13. Și orice veți cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul.
14. Dacă veți cere ceva în numele Meu, Eu voi face.
15. De Mă iubiți, păziți poruncile Mele.
16. Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște; voi Îl cunoașteți, că rămâne la voi și în voi va fi!
18. Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi.
19. Încă puțin timp și lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veți vedea, pentru că Eu sunt viu și voi veți fi vii.
20. În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt întru Tatăl Meu și voi în Mine și Eu în voi.
21. Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui.
22. I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăți nouă, și nu lumii?
23. Iisus a răspuns și i-a zis: Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și vom face locaș la el.
24. Cel ce nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziți nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.
25. Acestea vi le-am spus, fiind cu voi;
26. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.
27. Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze.
28. Ați auzit că v-am spus: Mă duc și voi veni la voi. De M-ați iubi v-ați bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine.
29. Și acum v-am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca să credeți când se vor întâmpla.
30. Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi și el nu are nimic în Mine;
31. Dar ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl și precum Tatăl Mi-a poruncit așa fac. Sculați-vă, să mergem de aici. ”
cred ca el e INVATATORUL pe care il cauti…sau GHIDUL…sau MAESTRUL…cum vrei sa ii spui…el e exemplul pe care il cere inima ta…a noastra , a tuturor……..
Sa stii ca am citit pe saitu tau ce realizari si trairi exceptionale ai avut … cind spui acolo ca erau doua ceruri si ploua dintr-unul in altul …
Cu smerenie te rog, accepta sa ma initiezi [stii ca pe mine nu m-a mai initiat nimeni in viata asta - tot ce predau discipolilor e trairea mea din vietile anterioare].
In subtil simt niste legaturi intre noi, din vietile anterioare, care trebuie neaparat reinnoite.
Iti trimit bani de avion, te rog spune DA.
Stii ca eu nu pot veni in tara, ca ma leaga astia!
Daca nu esti hotarita inca, mai amina citeva zile pina iei hotarirea cea buna…
Nu-i o problema ca astept …
Simt cum asteptarea ma intinereste!
Ah! Deria ce-mi faci … Citind in graba mesajul tau, vazind acel da de la inceputul propozitiei a doua, am crezut o clipa ca este “acel” DA – adica “Iti trimit bani de avion, te rog spune DA”.
Dar, vai!, ce dezamagire cumplita am trait cind mi-am pus ochelarii si am vazut ca dupa Da era virgula, nu punct.
M-am resemnat … intelegind pe propria-mi piele cit de insensibile sunt fetele din ziua de azi …
Ca sa intelegi prin ce perioada grea trec te rog sa citesti partea a doua a spovedaniei mele publice – vezi ca o gasesti la : “Răspunsul lui IntenseLight pentru Ioana C.”
Te las cu bine, ma duc sa-mi fac rugaciunile de seara!
Admir f f mult curajul de a spune lucrurilor pe nume ….si tu o demonstrezi din plin ..(..ai ceva cohones )…..am observat venind in tabara de yoga urmatorul aspect cretinoid ….al multor fanatici ….Toata lumea de la MISA VREA SA DEVINA GRIG ( EU INSUMI ) …..DAR NIMENI NU DORESTE SA FIE EL INSUSI !! ……….EI CRED CA EU AM PUTEREA SA LE INDUC STAREA DE ELIBERARE PRIN MIRACOL DIVIN ……ASA CEVA NU SE POATE INDUCE ….MIHAITA FARA FRICA ….DE CE PT CA ILUMINAREA SI ELIBERAREA ESTE CEVA INDIVIDUAL ….NU SE POATE INTIMPLA MASELOR SI GLOATEI ….E CEVA UNIC RAR … SI REPET ELIBERAREA SI ILUMINAREA NU POATE FI DARUITA DE UN ALTUL >….MEREU ACELASI
APROPO …./am vazut o gramada de nepoti care isi lasa unghiute lungi au camasi cu piepti ca a a lui G.B si imbratiseaza ca el …..AI AUZIT DE ATACUL CLONELOR ??!! ….Aceasta atitudine se numeste prostu” fermecat….
Domnule Rapcea,
Puteti sa imi spuneti daca exista vreo autoritate sau institutie unde pot reclama un forum?
Activez de ceva timp pe forumul softpedia ca sa imi dau seama ca este un forum anti-romanesc.
Cred ca asta e motivul pentru care se loveste permanent in Biserica Ortodoxa Romana sub patronajul bland al administratorilor si moderatorilor.
Moderatorii intervin in favoarea discutiilor de genul: “Nu ar fi mai bine ca Ardealul sa fie independent?” sau chiar “Nu i-ar fi mai bine Ardealului cu Ungaria?” sau discutii pe tema Rosia Montana.
Nu mai am nici un dubiu legat de propaganda indreptata impotriva a tot ce este romanesc pe softpedia: dragoste de tara, de credinta ortodoxa, valori romanesti si eroi ai neamului.
Stiti cumva unde ma pot adresa ? Exista vreo autoritate care monitorizeaza forum-uri pe internet?
Daca te adresezi moderatorilor sau adminstratorului pe Aria de Abuzuri a forumului nu rezolvi absolut nimic !!!
E ca atunci cand faci o contestatie la cel care te-a nedreptatit! Nu iti va da dreptate!
”MAGNUS AUROLLSON” = acum înteleg de ce primeau saracii oameni numele alea care mai de care. Ma gîndesc la toate fetele care l-au vizitat, nu i-a aruncat nimeni cartea aia cu nume de prost-gust?
Asta e tot ce-a putut sa scoata el in materie de nume initiatic?
MAGNUS=MARE
AUROLSSON=un fel de aur cu terminatie suedeza…hahaha rafinament de Ferentari-Tartasesti.
Am citit odata pe exmisa doua nume mult mai potrivite: GARGARIAN SEXOLARU… ))
* Nemaiauzita poveste a parintelui Manuil, lipoveanul care mergea pe ape si zbura prin vazduh, a fost publicata in revista “Formula AS”, sub titlul “Cand a zburat ingerul”. Au trecut zece ani de atunci, dar cum ciudata istorie a preotului din Carcaliu e inca plina de taine si de noi marturii, am hotarat sa v-o mai spunem o data. Un reportaj de Cartea Recordurilor *
Manuil, buza de iepure
“Pe aici, toata lumea stie cate ceva despre Manuil. Sunt oameni care l-au vazut mergand pe Dunare, de parca ar fi mers pe gheata. Unii spun ca avea puterea sa se ridice in vazduh, altii ca disparea deodata, ca sa apara apoi unde nu te astepti. Eu am copilarit cu el, am fost veri buni, si pot sa spun ca l-am cunoscut bine pe Manuil, cel nascut cu buza de iepure, din neamul unor cazaci de pe Volga”.
Mos Simion isi trece mana prin barba alba ca neaua, incruntandu-si sprancenele stufoase. A implinit deja 90 de ani, dar si-a pastrat mintea agera si stie, in amanunt, toate povestile satului. Privireai se lumineaza si se bucura ca un copil cand isi aminteste ce sat frumos si bogat era Carcaliu pe vremuri. “Pe atunci, Dumnezeu era mai aproape de pamant si de oameni. De aceea se intamplau si minuni, cum au fost cele ale lui Manuil. Oamenii nu l-au tinut minte degeaba, si daca inca isi mai amintesc de el, inseamna ca a fost ceva, altfel l-ar fi uitat, cum uita atatea lucruri.”
Prevestiri si semne
Emanuil Petrov a venit pe lume in toamna anului 1914, pe vremea cand Carcaliu era un sat pescaresc, inconjurat de apele darnice ale baltilor Macinului. Desi nu si-a cunoscut tatal, a carui urma s-a pierdut pe frontul primului Razboi Mondial, Manuil a deprins de la ceilalti barbati din sat mestesugul pescuitului si, dupa patru ani de scoala, a inceput sa cutreiere baltile. Era un copil vesel, dar deosebit cumva de ceilalti. “Manuilka a fost ciudat inca de mic, parca nu facea lucruri de copil. Stiu o intamplare de la tata, care era pe atunci preot in sat. Povestea ca Elisabeta, sora lui, mama lui Emanuil, a venit la el plangand, ca baiatul ei a cazut la pat, bolnav, cu febra mare, de nu stia ce sa-i mai faca. Tata si-a luat Biblia si a plecat sa se roage la capataiul lui. Catre seara, Manuil si-a pierdut cunostinta si s-a zbatut asa, intre viata si moarte, pana dimineata.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Mos Simion, varul parintelui Manuil
�
Doar o singura data s-a trezit din starea aceea si a zis: “Daca mor si ma ingropati, sa deschideti mormantul dupa cateva zile. O sa vedeti ca trupul meu nu va mai fi acolo.” Cum de se gandise un copil de 10 ani sa spuna asa ceva, nu se stie! Nu i-a fost dat sa moara atunci, insa, multa vreme, toti s-au intrebat ce a vrut el sa zica cu vorbele acelea.”
Mos Simion se ridica sprinten de pe scaun si aduce doua cani mari, pline ochi cu must. “E de la podgoria din curtea casei”, spune zambind sugubat, apoi reia, cu glas limpede, firul povestii si al amintirilor.
Viata si-a urmat cursul in asezarea de pescari din Lunca Dunarii. Manuil devenise un flacau inalt si voinic, mereu voios si gata sa puna la cale cele mai nastrusnice sotii. Era foarte credincios, invatase literele chirilice si stia sa cante pe note. Oamenii care l-au cunoscut isi amintesc si acum vocea lui puternica si calda, care insufletea cantarile bisericesti. Asemeni tuturor lipovenilor din sat, pleca cu saptamanile la pescuit, pierzandu-si urma prin baltile Macinului, de unde se intorcea numai in zilele de sarbatoare. De multe ori, pe cand toti se grabeau spre casa, Manuil ramanea in urma glumind: “Va ajung eu din urma, ba chiar am sa fiu acasa inaintea voastra, calare pe o vasla”. Isi vedeau de drum si il lasau aranjandu-si fara graba navoadele in barca adapostita la mal. Si, nu se stie prin ce minune, Manuil chiar se tinea de cuvant: ajungea acasa cu mult inainte de caderea serii.
Era ziua Bunei-Vestiri si clopotul bisericii ii grabea pe sateni catre slujba. Manuil s-a trezit inainte de rasaritul soarelui cu un gand ciudat. In odaia sa il asteptau, inca din ajun, hainele de sarbatoare, pantalonii cei buni, padiovka abia spalata, cingatoarea si cizmele lustruite cu grija. Trece pe langa ele de parca nici nu le-ar fi vazut, se imbraca grabit in straie obisnuite, isi pune opincile cele vechi, se incinge cu o franghie si dispare pe drumul ce ducea catre Dunare. Ingrijorata, mama lui, care stia ca baiatul ei nu lipsise niciodata de la biserica, a incercat sa il opreasca. Dar in zadar. Manuil disparuse si, timp de cateva zile, nimeni nu a stiut nimic despre el. Cand s-a intors, era plin de noroi si tras la fata de nesomn si oboseala. “Iar a venit matusa Elisabeta la tata”, vorbeste ca pentru sine mos Simion. “La cine altcineva sa se fi dus? Mai plecase Manuil si in alte dati, dar niciodata in zi de mare sarbatoare. Unde a fost si cu cine s-a intalnit, nu se stie nici in ziua de azi. De atunci, el a fost mereu amestecat in intamplari de neinteles.”
Batranul din usa bucatariei
Al Doilea Razboi Mondial il aduce pe tanarul Emanuil Petrov in randul tunarilor de la regimentul trei artilerie Braila. Camarazii ii spuneau “Ursu’”, pentru ca era inalt, lat in umeri si foarte puternic. Cu firea lui vesela si increzatoare, a fost indragit de un capitan, care l-a luat pe langa el ca ordonanta. In casa ofiterului, Manuil era om bun la toate, spargea lemne, spala vase si se ingrijea de gospodarie. Se pare ca aici, intr-o noapte, o aparitie ciudata i-a hotarat destinul, asezandu-l definitiv pe taramul miraculosului.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Clopotarul Ivan
�
Era trecut de ora doua noaptea, capitanul avusese musafiri si Emanuil inca punea randuiala prin bucatarie. Toti ceilalti se culcasera si, in linistea care cuprinsese casa, a rasunat pe neasteptate vocea unui strain: “Nu te speria! Am venit sa iti spun ce ai de facut.” In usa bucatariei aparuse un batranel imbracat in alb, cu parul lung si barba stufoasa. Mosneagul i-a prezis ce avea sa urmeze si a disparut la fel cum aparuse. A doua zi, Manuil a povestit capitanului si prietenilor ce patise noaptea trecuta, dar nimeni nu a putut gasi o explicatie pentru ciudata intamplare. A fost prima si ultima oara cand Manuil a impartasit cuiva lucrurile stranii care se petreceau cu el. De atunci, aparitiile miraculoase si intamplarile neobisnuite nu au incetat sa se arate. Toti se mirau, numai Manuil se purta de parca toate acestea erau lucruri firesti.
In 1940, Romania cedeaza Bulgariei Cadrilaterul, iar regimentul lui Manuil primeste ordin de retragere. Era noapte si o ploaie care nu se mai oprea transformase drumul intr-o adevarata mlastina. Tunurile s-au impotmolit, iar soldatii nu izbuteau cu nici un chip sa le urneasca din loc. Inhamasera chiar cate patru cai la un tun, dar in zadar. Vazand incurcatura in care se aflau, Manuil si-a croit drum prin mocirla, si-a inclestat bratele pe teava unui tun si a inceput sa-l traga afara din noroiul gros. Inmarmuriti, oamenii care se aflau prin preajma au vazut cum rotile masinariei incep sa se miste.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Dunarea la Carcaliu
�
Deodata, parca de nicaieri, alaturi de Manuil s-a ivit un barbat voinic, pe care nimeni nu il mai vazuse pana atunci. Strainul mergea descult prin glodul alunecos si scotea tunurile din mlastina, unul cate unul, de parca masinile de peste o suta de kilograme ar fi fost usoare ca niste jucarii. Nici nu au apucat artileristii sa isi revina din uimire, ca tunurile lor stateau aliniate in siguranta, iar misteriosul barbat se indeparta cu pasi domoli.
- Cum de s-a intamplat asta? Cine este omul care te-a ajutat? l-au intrebat camarazii pe Manuil, care isi curata linistit noroiul de pe cizme.
- Nu stiu, am vazut ce ati vazut si voi.
- Si de ce nu l-ai intrebat macar cum il cheama?, au insistat oamenii inca speriati.
- Dar voi de ce nu l-ati intrebat? Nu v-a oprit nimic sa va apropiati de el, a raspuns molcom Manuil.
Povestile lui Ivan, clopotarul
Dupa terminarea razboiului, Manuil s-a intors in sat. S-a insurat, a avut doi copii si a continuat sa-si duca traiul de pescar. Insa destinul sau ia o intorsatura ciudata cand, pe neasteptate, oamenii din sat au hotarat ca el sa le fie diacon. Lipovenii sau staroverii, cum li se mai spune credinciosilor rusi de rit vechi, au pastrat pana azi traditia de a-si alege preotul din randurile lor. Numit diacon mai intai, cel ales urmeaza, la timpul cuvenit, sa fie hirotonisit ca preot.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Biserica din Carcaliu, in anul construirii ei
�
Astfel, la varsta de 33 de ani, preotul Manuil a tinut prima sa slujba de Florii in biserica “Sfanta Treime” din Carcaliu. “Clopotele au batut toata ziua. Biserica era imbracata in flori si pe jos era un covor din ramuri de trestie. Se adunase acolo tot satul sa primeasca binecuvantarea parintelui, era plina curtea bisericii de oameni imbracati de sarbatoare. A fost mare veselie in ziua aceea.” Mos Simion da peste cap cana cu must si se ridica cu hotarare de pe scaun. “Sa mergem la casa lui Manuil. Acolo a ramas numai fata lui, Axenia. Simion, fratele ei, a plecat sa munceasca in Italia. Axenia acum sta singura si nu prea deschide la straini.”
Iesim pe ulita dreapta, ce se intinde pustie sub razele soarelui de toamna. De-o parte si de alta, casele, altadata vopsite in alb si nuante vesele de albastru, sunt acum cenusii si tacute. Drumul spre casa lui Manuil Petrov trece pe langa biserica inalta, cu turlele albe ca niste trepte ce par a urca spre cer. “Este cea mai mare biserica lipoveneasca din Romania”, ne spune mandru mos Simion si striga ceva in ruseste, spre curtea larga ce inconjoara cladirea. Din spatele unui gard viu apare un barbat imbracat cu o camasa vesela, incins cu brau impletit din fire rosii si albastre. Este Ivan, clopotar inca de pe vremea parintelui Manuil. Ne saluta bucuros de oaspeti si ne pofteste sa ne odihnim pe o bancuta de lemn, sub un nuc umbros. Cand afla de ce am venit, sprancenele i se ridica a mirare: “Ati venit special sa aflati de parintele Manuil? L-am cunoscut, doar el m-a invatat cum se bate un clopot. Mare om a fost parintele, eu nu am mai vazut un preot cu o putere a rugaciunii atat de mare. Oamenii spun ca facea minuni, dar, vedeti dumneavoastra, minunile au inceput de cand s-a preotit. Credinta si rugaciunea i-au dat puterile astea.
Eram tanar pe atunci, nu aveam nici douazeci de ani, si s-a imbolnavit sora mea cea mica. Cazuse la pat intepenita si cu gatul umflat, nu mai bea, nu mai manca si avea febra mare, de nu mai recunostea pe nimeni. De la spital, de la Braila, i-au spus ca este meningita luata de la tantari si nu mai au ce-i face. Au adus-o acasa si a venit parintele. Trei zile a stat langa ea. Nu a baut nici apa, numai a stat in genunchi si s-a rugat. Ne-a poruncit si noua sa ne rugam si sa postim. Toti ne-am rugat pentru ea, si dupa o saptamana, a inceput sa-si revina. Ciudat este ca la inceput il recunostea numai pe parintele si spunea ca deodata cu el, in camera a venit si sfantul Ioan, care arata tanar, era inalt, cu un chip slab si privirea trista. Dar noi nu vedeam nici un sfant, era doar parintele Manuil, care tamaia odaia. Am crezut ca sora mea aiureaza si nu ne-am mai gandit la asta. Dar ea isi aduce mereu aminte de sfantul pe care l-a vazut la capataiul ei, in ziua cand s-a intors din morti. Si acum, cand a venit din Italia, a aprins lumanari pentru parintele Manuil, care i-a salvat viata.”
Ivan isi netezeste ingandurat poalele camasii si isi face de lucru cu ciucurii mari de la cingatoarea frumos colorata. Povestea asta i-a amintit de alte intamplari de neuitat la care a fost martor. Prinde curaj si incepe sa vorbeasca, alegand cuvintele cu grija. “Era o toamna calda, asa ca acum, si in curtea bisericii se adunasera mai multi oameni bolnavi, veniti din sate, de departe, sa caute leac la parintele Manuil. Erau si betegi, si surzi, iar el ii asculta si ii povatuia din zori si pana in seara. Parintele nu manca niciodata prea mult, dar cand se ruga pentru bolnavi, mereu tinea post negru, asa ca era slabit si obosit in zilele acela.
Intr-o dimineata, cand ma intorceam cu dansul de la utrenie, ne-am intalnit cu un om pe care nu-l mai vazusem pana atunci. El si parintele s-au indepartat cativa pasi si au discutat despre ceva secret, cred, pentru ca eu, desi eram foarte aproape, nu am auzit nimic. Puteam in schimb sa vad ca strainul semana foarte mult cu sfantul Ioan, asa cum l-a descris sora mea, cand era bolnava.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Strada bisericii, pe care parintele Manuil ii astepta pe pescari
�
Dupa ce necunoscutul a plecat, l-am intrebat pe parinte despre ce a vorbit cu omul acela. “Dar tu de ce nu te-ai apropiat si nu ai ascultat, ca doar nu te-a oprit nimeni?”, mi-a raspuns parintele. Era adevarat, nu ma impiedicase nimeni sa ma apropii si chiar am vrut, dar picioarele nu ma ascultau, erau intepenite in pamant”.
Prin fata bisericii din Carcaliu trece drumul ce duce spre Dunare. Aici ii placea parintelui Manuil sa sada seara si sa le dea binete pescarilor ce veneau din balta, covarsiti sub greutatea cosurilor pline cu peste. “Era un om senin si ii placea mereu sa spuna ceva vesel. Cu timpul, insa, glumele lui au devenit tot mai ciudate si unii au inceput sa se teama de el. Eram tanar pe atunci, dar imi aduc aminte ca si pe mine m-a speriat parintele. Imi placea mie tare mult de o fata si mereu ma gandeam la ea, recunosc, uneori cu pacat. Si s-a intamplat intr-o zi ca pe la pranz sa ajung acasa si sa adorm. Deodata, in urechi, am auzit vocea puternica a parintelui Manuil zicand: “Tine-te departe de ispita si lupta cu Anticristul!”. M-am uitat in camera si nu era nimeni. Am sarit din pat, m-am imbracat si am fugit la el acasa, la celalalt capat al satului. L-am gasit acolo, spargea niste lemne. A pus toporisca deoparte si m-a intampinat razand: “Ei, ai auzit ce ti-am spus?”.” Ivan si-a impreunat sprancenele, parca mirat si acum de intamplarea prin care trecuse. Stia ca parintele Manuil savarsise lucruri si mai mari, la care asistase nu un singur om, ci zeci de oameni cu mintea limpede si cu frica de Dumnezeu.
Prin vazduh si pe ape
Era praznicul manastirii Uspenia (Adormirea Maicii Domnului) din Slava Rusa, mare sarbatoare, la care veneau pelerini din toata tara. In acel an insa, s-a intamplat ca parintele Manuil sa aiba randuita o slujba la ora 9, in biserica din sat. Slujba dura mai mult de jumatate de ora si Manuil o tinuse asa cum se cuvine, respectand fara graba canoanele. Cu toate acestea, pe la ora 10, in timpul Evangheliei, el era deja in altarul manastirii Uspenia. “Blagosloveste-ma, Sfintia Ta!”, s-a auzit glasul lui, si parintele Manuil s-a aruncat la picioarele episcopului Ambrosie. Uimiti, oamenii care il stiau in Carcaliu, la mai bine de 100 de kilometri distanta, l-au intrebat cum de ajunsese asa de repede. “Am trecut pe deasupra muntilor”, a raspuns taios Manuil. Dar era peste puterile omenesti sa urci si sa cobori Muntii Macinului, pentru a ajunge din Carcaliu in Slava Rusa in numai 20 de minute, cat ii trebuise lui Manuil sa o faca. Oamenii l-au privit cu uimire si au prins a-si face cruce. Preotul lor incepea sa ii puna pe ganduri…
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Hram la Slava Rusa (Parintele Manuil e cel de sus, in fotografie)
�
Dar intamplarile care au urmat au intrecut orice asteptare. Intr-o dupa amiaza de primavara, un grup de oameni din Carcaliu, care asteptau autobuzul in dreptul trecerii de bac Smardan, l-au zarit mergand pe apa, asa cum ar merge cineva pe gheata. Cand Manuil s-a apropiat de ei, au vazut ca era insotit de doi batranei, cu parul alb, inconjurati de o aura care stralucea ca aurul. Sub privirile oamenilor incremeniti de spaima, cei trei au ajuns la mal, unde au baut apa din niste pahare aurii si apoi au disparut. Speriati, satenii au trimis o scrisoare batranului preot Aghei, povestindu-i cele petrecute. Scrisoarea poarta semnaturile celor 18 oameni care marturisesc, toti, ca au vazut acelasi lucru.
Martor al puterilor neobisnuite ale preotului Manuil a fost si Ambrosie, episcopul Slavei. Instiintat prin mai multe scrisori despre faptele stranii ale parintelui Manuil, Ambrosie hotaraste sa ii ceara explicatii. “Chiar si mie mi s-a scris ca trebuie sa fii judecat din punct de vedere canonicesc. Te rog fara intarziere sa ajungi pana la manastire, pentru ca aici sa lamurim mai bine lucrurile”, ii cere episcopul intr-o scrisoare ce poarta data de 2 iulie 1961. Supus, Manuil s-a grabit sa ajunga in fata arhiereului, care i-a adresat fara ocolisuri toate intrebarile din scrisorile oamenilor. “Doar ce l-am intrebat ca, deodata, m-a facut sa vad ceva de era sa cad jos. Dar despre asta nu este voie sa vorbesc”, a marturisit episcopul Ambrosie. De atunci, desi a mai primit scrisori ce relatau fapte de necrezut, episcopul Slavei nu i-a mai adresat lui Manuil nici o intrebare, dar nici nu a dezvaluit secretul, pe care l-a luat in mormant.
Solomonarul Samson
De la o vreme, parintele Manuil a inceput sa plece din Carcaliu, calatorind prin satele lipovenesti din Bucovina si Moldova, unde citea molifte bolnavilor si aducea ploaia prin rugaciunile sale. Deseori era insotit de Samson, un lipovean din Bucovina, care aparuse intr-o zi, ca din senin, in preajma sa, si ii devenise cel mai apropiat prieten. “Samson arata mai batran decat era, poate din cauza ca a trebuit sa isi poarte de grija singur. Era un om calm si tacut si umbla mereu imbracat cu o rubasca alba, din panza subtire, chiar daca afara era ger sau zapada”, isi aminteste clopotarul Ivan.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Biserica din Carcaliu, astazi
�
Despre Samson, oamenii spuneau ca a ramas orfan de mic si s-a refugiat in padure, unde a trait ascuns in scorbura unui copac. Cand a fost gasit, avea aproape noua ani, dar, pentru ca fusese atata vreme singur, nu mai stia sa vorbeasca si sa se poarte ca un om. Crescut in apropierea muntilor Semenic, Samson avea puterea de a “simti” aurul, pe care il descoperea cu ajutorul nuielei sale de alun. Desi era un simplu mirean, cunostea pe dinafara scrierile sfinte si prorocea in versete, asemeni lui Manuil. Cand erau impreuna, rugaciunile lor erau mai puternice si aveau darul de a cobori ploaia asupra recoltelor parjolite de seceta. Cei doi aveau puterea de a starni si vijelii care se abateau fara mila asupra celor ce nesocoteau randuielile sfinte. La manie, Samson era mai aprig decat Manuil si nu pregeta sa ii pedepseasca pe pacatosi. Odata, infuriat de faradelegile unor staroveri dintr-un mic sat dobrogean, a trimis asupra lor o furtuna naprasnica. In cateva minute, acoperisurile caselor au fost smulse, gradinile devastate si recoltele facute una cu tarana. Cuprins de mila fata de nenorocirea oamenilor, Manuil l-a dojenit pe Samson si i-a interzis ca pe viitor sa mai fie atat de aspru.
“Dupa moartea parintelui Manuil, Samson a plecat, si multa vreme nu s-a mai stiut nimic de el. Pe urma s-a auzit ca a fost foarte bolnav si la scurt timp s-a stins. Mereu spunea ca el, la fel ca si Manuil, ar fi trebuit sa traiasca in Serbia. Dar au iubit mult tinuturile acestea, unde asteptau sa se petreaca o mare transformare spirituala. Nu a dat niciodata prea multe lamuriri, doar spunea ca ei sunt numai niste vestitori”, isi incheie povestea clopotarul, clatinand ganditor din cap. Acum, ca a prins pofta de vorba, ar mai avea multe de spus, insa este aproape mijlocul zilei si mos Simion ne grabeste spre casa parintelui Manuil.
Axenia
Ne intoarcem pe ulita larga, sub razele galbene ale soarelui de toamna. Mergem vreo 50 de metri si ne oprim in fata unei case mari, vechi, ce poarta, pe sub stratul de praf, urmele unei vieti mai bune. Mos Simion bate cu putere in poarta scunda si, dupa cateva momente de asteptare, ne deschide o femeie maruntica, ce se da repede inapoi cand vede musafiri straini. Este Axenia, fiica parintelui Manuil, care a ramas singura in casa parinteasca. E greu sa ii dai o varsta, are parul carunt, dar tenul ii este alb si neted. Ne masoara cu o privire albastra si voit rece, apoi zambeste, dovada ca am trecut testul primelor impresii si ne pofteste sa intram. Ne asezam toti trei la o masa trainica, din lemn, mestesugita cu ani in urma de parintele Manuil. “Ii placea sa munceasca, mai ales tamplarie. Parca il vad lucrand aici in curte, avea putere cat trei, cum se spune, si nu obosea niciodata. Mereu glumea cu noi si cu mama, iar daca il intrebam despre treburile lui, radea si schimba repede vorba. Nici eu, nici fratele meu, nu am stiut nimic despre minuni. Auzeam tot felul de lucruri prin sat, dar nu stiam cat este nascocire si cat adevar. Abia cand a simtit ca se sfarseste, ne-a spus ca tot ce zic oamenii despre el este adevarat. Daca ar fi fost ceva inventat, ne-ar fi spus: “Nu credeti cutare lucru”. Dar el asa s-a stins, zicand ca tot ce se vorbeste este adevar.” Glasul i se inmoaie de emotie si isi sterge pe ascuns, cu marginea basmalei, urmele de lacrimi care i s-au ivit in colturile ochilor. Acum, ca s-a intors cu gandul la vremurile acelea, simte nevoia sa mai zaboveasca pe taramul amintirilor.
Ne povesteste cum, intr-una din verile copilariei, venind de la joaca, s-a izbit de un om care iesea din camera tatalui ei. Figura strainului ii parea cunoscuta, insa Axenia nu isi putea aminti cu exactitate cine este. Spre seara, cand a intrat in biserica, a vazut chipul necunoscutului privind-o de pe una dintre icoanele vechi de lemn: era Sfantul Ioan Evanghelistul. “Nu am indraznit sa-l intreb nimic pe tata si, chiar daca l-as fi intrebat, el ori ar fi glumit, ori ar fi schimbat vorba, cum facea de obicei.”
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Ultima fotografie
�
De atunci s-au mai intamplat si alte lucruri neobisnuite, pe care azi le vede intr-o alta lumina. “Nu intelegeam cum poate el sa iasa in ploaie, fara sa-l atinga strop de apa, in timp ce altii erau uzi pana la piele, sau de unde stia tot ce scrie in ziar numai trecandu-si privirea peste pagini.”
In anii ’50, cand Manuil devenise preot, in Romania, partidul comunist ducea deja o politica agresiva de sovietizare. In Dobrogea, rusii lipoveni ar fi trebuit sa fie primii care sa imbratiseze entuziast modelul fratilor rusi si, de aceea, comunitatea din Carcaliu se numara printre obiectivele activistilor de partid. Insa realitatea a infirmat rationamentul comunistilor. Lipovenii nu erau deloc dornici nici sa inceapa lupta de clasa, nici sa puna umarul la marea colectivizare. Preotul Manuil, care le insufla oamenilor credinta si le amintea ca intaia datorie o au fata de tara care i-a adoptat, devenise un “element social negativ”. “Aparusera prin sat niste inscrisuri anticomuniste si ei il banuiau pe tata. Oamenii vorbeau impotriva comunistilor si activistii spuneau ca preotul Manuil ii incita la revolta”, isi aminteste Axenia.
Desi era anchetat aproape saptamanal, parintele Manuil nu si-a abandonat convingerile patriotice. S-a opus cand a fost obligat sa isi dea copiii la o scoala unde se preda numai in limba rusa. Se gandea ce viitor vor avea daca nu vor sti sa scrie si sa citeasca romaneste. “Zicea de mine: “Daca trimit fata la magazin dupa ceva si nu stie sa citeasca eticheta, cine stie cu ce vine inapoi?”", isi aminteste Axenia. “Pana la urma, a fost arestat si condamnat la moarte. L-au inchis la Macin si doua saptamani nu am stiut nimic de el. Pe urma am aflat ca a fost osandit si voiau sa-l impuste, fara proces, fara dovezi, asa, de pe o zi pe alta.”
Dar nu era scris ca viata parintelui Manuil sa se sfarseasca atunci. Peste noapte, la sediul securitatii din Macin, a aparut un oaspete neasteptat, care a cerut eliberarea condamnatului. A doua zi, in loc sa fie executat, Manuil Petrov a fost lasat sa se intoarca acasa. Revenirea lui in sat a fost privita de oameni ca o adevarata minune.
Infruntand Dragonul Rosu
In urma acestei intamplari, preotul Manuil a devenit si mai atent, ca nu cumva copiii lui sa vada sau sa auda ceva ce le-ar fi pus in primejdie vietile. A continuat sa cutreiere satele
din Dobrogea, vindecand boli ce pareau fara leac, indemnand oamenii sa isi afle salvarea in credinta si rugaciune. Deseori, satenii il vedeau mergand alaturi de niste oameni foarte tineri sau foarte batrani, care raspandeau o lumina stralucitoare, ce nu era de pe lumea aceasta. De cate ori poposea intr-un sat, lumea se aduna in jurul lui, iar parintele Manuil vorbea insufletit despre timpurile noi care vor veni si despre schimbarile pe care le vor aduce. Stia ce se intampla peste granita, cum se lupta pentru a-si pastra credinta crestinii din celelalte tari cotropite de “Dragonul Rosu” (Uniunea Sovietica). Nu se stie de unde, Manuil parea a cunoaste amanuntit situatia ortodocsilor din Serbia si, pretextand ca recita din Apocalipsa, vorbea despre insemnele “diavolului” ce a ridicat impotriva Bisericii drapelul rosu, insemnat cu steaua in cinci colturi si secera mortii.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Alaturi de episcopul din Salva Rusa (parintele Manuil – al treilea din dreapta)
�
“Samson mi-a spus ca l-a cunoscut pe tata in Serbia, iar apoi s-au intalnit in Etiopia. Am crezut ca nu aud bine, pentru ca tata nu plecase niciodata de acasa, si l-am pus sa repete. El a repetat clar numele mai multor tari, de care eu nu auzisem pana atunci. Dar cum sa fi ajuns el asa departe, la o distanta pe care nici nu mi-o pot inchipui, cand stiu ca nu a lipsit niciodata prea mult din sat?”, se intreaba Axenia. Face ochii mari, a mirare, cand afla ca Etiopia este singura tara crestin-ortodoxa din Africa si ca negrii ce traiesc acolo isi fac semnul crucii si se inchina la Domnul Dumnezeu. Dispare pentru cateva momente in casa si se intoarce cu un plic ingalbenit de vreme, pe care il deschide cu grija. “Astea sunt scrisorile ramase in urma lui tata. Unele sunt primite de parintele Aghei, scrise de oamenii din sat, altele au sosit tocmai de la muntele sfant Hermon, de la calugarii de acolo”. Si ordoneaza pe masa, una cate una, foile scrise cu litere slave. La sfarsit, aseaza cu duiosie o fotografie cu margini zimtate, din care ne priveste un barbat voinic, cu barba argintie si stufoasa, rasfirata pe pieptul sutanei. Are ochii scanteietori, si privirea lui apriga pare ca te atinge in strafundul sufletului. “Era un om vesel si senin, dar cand se supara, iti dadeai seama din privire. Daca erai vinovat, se uita la tine si trebuia sa marturisesti. Poza asta a facut-o cu putin timp inainte sa moara”, rosteste incet Axenia si privirea i se impaienjeneste de lacrimi si de dor.
Cu timpul, parintele Manuil devenise tacut si parca uitase sa mai rada. Obisnuiti cu firea lui vesela, oamenii au inceput sa-l intrebe ce s-a intamplat de nu mai glumeste. “Mi-a interzis ingerul”, raspundea el cu gravitate.
In primavara anului 1976, de Florii, a tinut ultima sa slujba la biserica din Carcaliu. La scurt timp, s-a stins din viata, la un spital din Bucuresti. “De cand a intrat el in spital, oamenii au inceput sa se agite, de nici doctorii nu stiau ce se intampla. Parca si acum il vad in clipa cand a inchis ochii. In salon, toti bolnavii s-au speriat, desi el s-a stins in tacere. O femeie a strigat: “A zburat ingerul!”. Pe urma, toate au mers lin, de parca cineva randuise dinainte sa fie pregatit sicriul, masina cu care sa il aducem acasa, toate cele trebuincioase inmormantarii. Nu a fost nevoie sa facem nimic, toate treburile se rezolvau singure. Abia atunci am inteles cine fusese tata.”
Preotul fara cruce
In cimitirul de la marginea satului, nu-i nici tipenie de om. Se aude doar fosnetul ierburilor uscate de soare care au crescut pana la genunchi. Desi traditia spune ca preotii trebuie sa fie inmormantati in curtea bisericii, parintele Manuil a cerut sa fie ingropat aici, in cimitirul satului, ca un lipovean obisnuit. Si a mai avut o dorinta, pe care nimeni nu a reusit sa o inteleaga: la capataiul sau sa nu vegheze nici o cruce. Ascuns intr-un deplin anonimat, mormantul preotului Manuil pare a fi de negasit. Asa ar fi ramas, daca groparul Cosma nu ar fi trecut prin cimitir. Lasa in drum roaba cu pamant si se apropie in graba, dornic sa fie de ajutor. Cand aude ce mormant cautam, fata i se lumineaza de mandrie. “Eu sunt nepotul lui, tot Petrov ma numesc. Nu a vrut sa se stie unde ii este mormantul, nu a vrut sa i se faca monument, nici cruce nu a vrut. Asta a fost dorinta lui si familia a respectat-o.” Se opreste in fata unui petic de pamant napadit de buruieni. Aici, in urma cu 35 de ani, a fost inmormantat Manuil Petrov, preotul lipovean care mergea pe ape si zbura prin vazduh, vorbea cu sfintii si deschidea cerurile.
Scrisorile lipovenilor din Carcaliu despre minunile parintelui Manuil
PRIMA SCRISOARE
4 martie 1970
Draga parinte Aghei,
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Fragmente din scrisori
�
Va scriem aceasta scrisoare despre preotul Manuil. Draga parinte Aghei, noi nu mai suntem copii; avem aproape 66 de ani sau mai mult. Va scriem o intamplare foarte inspaimantatoare. Veneam de la lucru intr-o zi de joi, la orele 14.00-15.00, si am trecut Dunarea la Ghecet Smardan. Asteptam autobuzul ca sa mergem acasa. Stand pe malul Dunarii langa bufet si privind in partea unde bacul traverseaza Dunarea, vedeam ceva pe apa ca o barca, dar parca nu era barca, ce se apropia spre partea asta, la Ghecet. Noi eram 11 barbati si 7 femei, cum cunoasteti brigada.
Ne uitam si, cand s-au apropiat, erau trei barbati pe apa, care mergeau ca pe gheata. Cand ne uitam mai bine, era preotul nostru Manuil si doi batranei de-o parte si de alta a lui.
Femeile noastre s-au speriat, s-au intors, au inceput sa tremure si nu puteau scoate un cuvant. Noi priveam. Ei au sosit la mal, au intrat sub streasina bufetului si s-au oprit langa o masa. Preotul Manuil a intrat in bufet si a adus o sticla de apa minerala. Unul din ei a scos trei pahare si le-a pus pe masa. Parinte, paharele straluceau ca soarele, de nu puteai sa te uiti la ele. Preotul Manuil a turnat apa in fiecare pahar, au baut si deodata au disparut.
Draga parinte, noua ni s-au taiat picioarele de frica si nu mai stiam unde sa mergem. Unul din noi a zis sa mergem in partea cealalta, la Braila, altii – acasa. Pana tarziu, am ramas pironiti in acel loc. Nu puteam face un pas. Abia la ultima ora am plecat. Femeile noastre s-au imbolnavit de frica.
Draga parinte, ceea ce am vazut aceea v-am scris. Noi am fost 18 persoane si cu totii am vazut cum preotul Manuil trecea Dunarea cu doi oameni.
Plecaciune parinte si nu va suparati ca nu v-am spus mai mult ca ne e frica.
Oamenii din comuna Carcaliu
A DOUA SCRISOARE
Data necunoscuta
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
�
Parinte Aghei, eu sunt sofer de rata.
Parinte, Dumneata iti aduci aminte ca intr-o zi mi-ai urcat in autobuz la Galati un preot solid cam sur, nu? Ce-am patit cu el! Nu-mi pot reveni nici astazi.
Parinte, mergeam. La podul peste Siret, preotul a disparut din autobuz. Am ramas toti inmarmuriti. Ne priveam unul pe altul si n-am putut vorbi pana la Braila.
Parinte, cand am ajuns in autobaza, am oprit si toata lumea a coborat fara murmur si sovaire si a luat-o din loc. L-am vazut pe preot cu doi tineri atat de frumosi, ca te prindea mirarea. Straluceau ca si aurul. Carnea tremura pe mine.
Urmarindu-i, au inceput sa dispara, sa se topeasca. Si s-a dat un luciu in mine, cand m-am trezit, nu stiam unde merg si m-am slabit la nevoie mica si mare.
Asa am patit parinte. De unde Dumneata l-ai gasit pe preotul ala? M-ai nenorocit complet. Cand o sa mai dea de mine, nu-l mai primesc in autobuz, pe cuvant parinte.
Parinte, te rog frumos sa nu spui la nimenea ce ti-am scris, ca stiu cum e lumea din ziua de astazi. Eu ce-am vazut, aia v-am scris.
Placaciune parinte.
A TREIA SCRISOARE
Dragul nostru parinte Aghei,
Noi suntem sapte suflete care ne temem mult de parintele Manuil, pentru ca am vazut o mare minune de la el. Dupa cum stiti, el a fost pescar, iar noi am fost targovete. Cumparam de la el peste si s-a intamplat ca odata sa bem cu el si asa ca ne-am imbatat. Noi, pacatoasele, am vrut sa-l atragem la desfranare. Pentru Hristos, iarta-ne ca suntem nevrednice. El cand a vazut aceasta, s-a suparat si a inceput sa ne sperie si ne-a intrebat daca noi stim cine este el.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Mormantul dintre ierburi
�
Draga parinte, aceasta s-a intamplat pe Dunarea cea veche, si stiti ce apa adanca are aceasta. El a inceput sa mearga deasupra apei, tocmai pana la mijlocul Dunarii. Cum se merge pe gheata, asa mergea el pe apa, si apoi s-a intors, parinte drag. Noi cum am vazut ca el a mers pe apa si se intorcea, am cazut cu fetele la pamant si, intr-o clipa, ne-a trecut mahmureala si ne-am facut moarte de frica. El s-a apropiat de noi si ne-a intrebat care vrea sa se desfraneze prima cu dansul. Noi zaceam ca niste morti si el s-a apropiat si a inceput sa ne ridice una cate una. Ne-a spus “Cum de sunteti poznase ca pisicile si fricoase ca iepurii? Acum ati vazut cine sunt eu sau nu? Spuneti-mi!” “Noi am vazut cine esti”, am raspuns, abia atunci dezlegandu-ni-se limba. “Daca veti spune cuiva ce ati vazut aici, atunci veti muri toate pe loc si nu veti avea parte de Imparatia Cereasca.”
Draga parinte, transmiteti Sfintia Voastra episcopului, caci noi nu-i spunem nimic. Iarta-ne, pentru Hristos, pe noi pacatoasele. Noi nu putem face aceasta, ne temem pentru ca el este un mare om. Iertati-ne! Chiar daca v-am dat scrisoarea, sa nu credeti ca noi am trait cu el.
Foto: arhiva publicatiei “Zorile”, a Comunitatii Rusilor Lipoveni din Romania
+desi am inceput sa scriu demult la acest comentariu si deabia acum am reusit a ti-l trimite pt ca am avut altele de facut in spatiul acesta internetian dar si sa mai lucrez yoga. crezi ori nu , nu am absolut nici o urma cit de mica de rautate asupra ta ba chiar i-mi place ca pe blogul tau arati si intradevar adevaratele nedreptati dar in legatura cu scoala noastra bati rau cimpii si nu-ti mai dai, ori poate i-ti dai seama si nu ai ce face deoarece pactul ce l-ai facut cu raul l-ai facut, tu stii de cind si de cind ai inceput sa te lenevesti sa nu mai lucrezi yoga, chiar tu ai recunoscut intr-un articol al tau din septembrie. vezi ca ce ti-am scris in acest text mai jos s-a si petrecut de eliminare din sc. de yoga dar nu din cauza altora, ci numai a ta si a decaderii tale si continuarii ei cit mai drastice si rapide. te sfatuiesti sa nu incepi sa discuti aceasta problema si alte sanctiuni de la divin ce vor veni inerent si alte critici de la alti colegi care vad cu adevarat lucrurile adevarate, cu discernere spirituala pura, nu cei care i-ti tin isonul la ce spui tu ca ar fi adevarate. da dovada de intelepciune, umilinta, etc. si revino-ti, macar acum in al 12-lea ceas si fa-ti mea culpa, indreptindu-te ca inca nu-i tirziu. acum citeste te rog mult si cele scrise mai jos, in timp, din septembrie pina acum. mihai rapcea(râpcă, râpce, s.f. (reg.) ramuri uscate rămase de la curățatul viei,vezi ce spuneam mai sus,cu uscaturile,ai nume predestinat,ar fi bine sa ti-l schimbi pt o rezonanta mai buna pt ca altfel devii astfel,stii legea divina a ei)tu nu ai aplicat din lene si nu ai reusit continenta(stiu de la o iubita de-a ta dar nici ca nu aveai afectivitate,fiind rece ca un sloi de gheata) si de-aceea o critici,dind friu egoului cu cele ale lui ce spun intr-un comentariu, zicind pe la tv:”da, am spus-o și o mai repet de ori câte ori este nevoie(pina te vei trezi din adormirea mintii divine,i-ti doresc, retractind tot ce ai zis):genul acesta de activități preponderent sexuale, nu fac cinste lui gregorian bivolaru ca persoană și nici sistemului yoga, pe care îl descalifică în fața a milioane de oameni”da pt acele fiinte nestiutoare, neinitiate,prostite,manipulate,etc.,doar pt acestea dar pt celelalte citeva mii din intreaga lume ,nu,este ceva normal,ceea ce fiecare om ar trebui sa le practice pt a fi cu adevarat fericiti,sanatosi,etc..am vazut articolele tale, te-a furat socialul lumii acesteia fals,ce este indepartat de adevaratele legi,principii,etc,divine.a inceput sa-ti placa ce-i ce sunt deopotriva cu tine,la acelasi nivel de intelegere doar mentala,rece,fara balanta dreptatii inimii,a sufletului.daca nerealizarile tale spirituale sunt caldute,numai incepe sa scoti duhori greu mirositoare,ale iadului,ce se exprima prin egoul micut,prostut si orgolios,ce i se pare doar ca vrea sa descopere adevarul dar este tocmai invers,vrind sa-i tragi si pe altii in mocirla neadevarului in care te aflii tu si cei ca tine.tot ce spuneti voi este materialul mintii voastre si al tau ce nu este bun,pt ca percepe mai totul eronat. dovada este ce spui aici: fragmentul era de-o idiotenie crasa si se referea la harta astrala a romaniei, incercandu-se in mod fortat sa se aduca ca argument in sprijinul teoriei mesianice a poporului roman, proba „irefutabila” ca mari actori (precum toma caragiu, amza pelea, florin piersic) care au jucat in filme istorice unele personaje providentiale din istoria noastra (decebal, mihai viteazu), au in astrograma nu stiu ce planete eroice si spirituale. situatia este de-a dreptul hazlie daca stai sa te gandesti ca de fapt nu actorii respectivi conteaza ci personajele istorice interpretate de ei, respectiv astrogramele acestora. tocmai ca de actori se spune nu de personaje, ca au avut in astrograma lor, planete eroice si unele conjuncturi astrale in acest sens de au putut juca foarte bine aceste personaje eroice, nu cum gresit ai inteles si le intelegi pe toate, datorita mentalului tau neclar si intoxicat,din cauze subtile ale atitudinii gresite in gindire,fapta,cit si alimentare. ia si reciteste bine si vezi ca am dreptate,mai mihai,te-ai dat de gol singur cit de lucid esti la minte si ce bine judeci tu cazurile, de-aceea ti-ai facut blog ca nu esti in stare sa fii independent ca unii colegi de-ai nostrii si ca sa intrii in gratiile sefilor tai masoni ori si mai grav ti-au spus sa-ti deschizi unul pt a arunca cu noroiul mintii tale(iar nu ti-o zic cu rautate,ci spun un adevar) in misa si grig, ca sa poti exista in continuare ca angajat al tribunalului lor. nu ma mira chiar sa te fi racolat in masonerie, de vorbesti de romania in cadrul articolului ce se afla si acel fragment de mai sus pe albastru, prostiile ce le spui. sa stii ca romaniei nu-i v-a putea lua locul nimeni pt ca este mult prea avansata spiritual, fata de toate popoarele lumii. daca tu nu mai poti vedea in intunecimea mintii tale aburita de materialismul specific zodiei tale a taurului, ce te-a acaparat foarte mult si te trage in jos tot mai mult, numai incinge si mintile altora cu parerile tale despre romania, ca sunt foarte gresite si-ti faci karma omule, trezeste-te, ca nu-i acesta adevarul. se vede si dupa vocabularul tau de mahala”imbirligate” ce nivel de constiinta josnic ai. nu poti fi in stare sa judeci niste lucruri atit de adinci si subtile, nu ai nivelul si gata. doar egoul tau ce creste din zi in zi, care este ingimfat si prostut crede ca v-a fi astfel cu romania. ia v-a fi ajutata de alte tari la spiritualizarea oamenilor ce vor ramine dupa 2012 dar fi pe primul loc, pionul principal, nucleul, vei vedea ca asa v-a fi, in ciuda unor probleme de suprafata, ce pt d-zeu nu sunt, ci doar teste ca ea sa se maturizeze la maxim, sa poata sa duca crucea si destinul altor tari pe inalte culmi spirituale si de a le fi un ghid foarte bun, ai inteles. numai astfel trecind prin toate acestea care trece romania actualmente, v-a fi capabila de misiunea sa spirituala imensa. are teste pe masura nivelului sau de constiinta, cum a avut iisus. asa ca renunta in a mai judeca tu, doar ce vezi cu ochii mintii tale necurate si apucate cit mai grabnic sa o curatesti, echilibrindo cu inima sa gindeasca drept si la obiectivitatea cea divina, nu cea lumeasca eronata. dar cum sa-i faci astrograma lui decebal? si atunci s-a gasit un „istet” care sa descopere noi „argumente” despre cat de grozavi si minunati suntem noi romanii, si ce viitor minunat avem in fata, pentru ca toma caragiu si florin piersic aveau saturn si uranus imbarligate in mod armonios pe dupa lilith. si atunci ma intreb si eu ca bula: cum poate sa fie o greseala de redactare o asemenea aberatie?! nu vorbim aici de o virgula sau de un cuvant pocit(cum l-ai pocit mai jos pe vacanta), ci de o intreaga idee, emanata din creierul infierbantat al unui facator de caiete de vacata. ai grija ca al tau este cum spui, de materialitatea ce te-a furat fara sa-ti dai seama, chiar tu ai grait acest lucru,inconstient,in articolul despre “inceperea noului an de yoga la misa”. aceasta te v-a sustrage din ce in ce mai mult in jos, pe nesimtite, incepind sa iubesti mai mult cele lumesti, spunind dupa aceea, aaa… pai asta este nu am ce face, este greu sa te descurci altfel,fara aceea, fara cealalta si astfel te pacalesc cei mici>diavolii si te miri negativ de unele lucruri ce le vezi distorsionat la aceasta scoala si la grig. i-ti spun ca te inseli foarte crunt chiar daca ai tu dovezi zdrobitoare ca acte ce se pot falsifica si altele palpabile, ce te fac sa nu te indoiesti de probitatea lor dar ele sunt doar niste probe cu sferturi de adevar, care sunt amplificate de mintea cea egotica, geloasa, invidioasa, etc., ale unor vietati omenesti in micimea lor spirituala si sufleteasca, ce nu au anahata functionabila armonios pt ca ar simti si vedea cu totul rostul aparentelor greseli de atitudine ale lui grig. ele dpdv spiritual au o importanta foarte mare in a maturiza discipolii dar nu sunt intelese ca atare, subtil, ci doar cum se vad grosier de mintea tot la fel de josnica a saracilor spiritual detractori dar si a tuturor de un anumit nivel spiritual, adica majoritatea lumii. si eu am fost in situatia de a da banii, treisferturi la misa de la spectacolele artistice de teatru si muzica ce trebuia sa le facem in libia si egoul meu incepuse sa fie deranjat de aceasta dar cind m-am ridicat deasupra sa am vazut care este scopul divin, inalt al acestei daruiri banesti din partea mea, a efortului meu depus, vazind nimicnicia gindirii egotice de a darui cu greu ceva ori chiar deloc, altcuiva acel ceva al sau, muncit cu multe riscuri. de fiecare data ma bucur cind inteleg telul acestor comportari ale lui grig, multumindu-i lui d-zeu ca mi-o da de fiecare data cind ma centrez, focalizez in anahata si shahashrara, evoluind cu fiecare intelegere date de minte numai si doar cind o trec si prin inima,judecata ce o emit cind am tendinta sa critic. numai neimplinirile, nereusitele spirituale, etc., ce defapt sunt ale neputintei egoului cind actioneaza neintegrat divin, ne fac sa gindim astfel, rece, fara sentimentul iubirii, iertarii, etc.. stii ce minunat este cind le ai pe toate acestea dar si luciditatea, discernerea, pacea mintii, ce-o da numai sinele divin din noi, inima, sufletul. hai mihai revino-ti si mai renunta la beneficiile aparente materiale, confortul si altele ce ti le dau dar te trag in jos, nemilos de subtil, siret si pervers. astfel am facut si eu renuntind la multe avantaje, pozitie sociala, etc.,etc., din 1990 incoace si dupa, sesizind ca erau doar ambitiile egoului si nu sinelui divin,crescind usor si sigur spiritual, treapta cu treapta si cu unele mici poticneli
citeodata dar care ma ambitioneaza sa nu ma las deloc pina la o realizare cit mai inalta si sigura. postez aici acest titlu de pe google de mai jos, nu din rautate ci cu un anumit scop, ce ti-l voi spune altadata, ori daca vei lucra cit mai mult pe anahata si shahashrara il vei intui si-l vei si intelege.> nu urmati apelul avocatului mihai rapcea!!! – forum crestin ortodox http://www.crestinortodox.ro › … › generalitati › generalitati – în cache nu aveti de unde sti, insa acest mihai rapcea este membru al sectei yoghine m.i.s.a[miscarea de integrare in satana], precum si avocatul … voi incheia aici dorindu-ti tie si la toti care i-ti viziteaza si scriu pe blog, intelepciunea, discernerea si tot ce tine de inima si mintea armonioasa . si i-ti las aici un link
pt a te convinge ca inima este mai puternica ca si creierul: http://www.newstream.ro/be-healthy/noutati/323-puterea-vindecatoare-a-inimii.html
p.s. cele ce ai scris tu si amicul tau blogar, in privinta cartii tantrice copiata de grieg, mi-am dat seama cit de josnici, prostuti, superficiali si rau intentionati sunteti. el nu a facut decit sa esentializeze in stilul propriu si benefic, niste informatii de valoare divina, sa adauge tot de la d-zeu ce se manifesta prin el, din experienta sa vasta, care nu se compara cu a nici unui maestru tantric, chiar si acesta ce a scris cartea, unde prin unele paragrafe ale cartii chiar bate cimpii si grieg a scos aceste neadeavaruri din ea, facind foarte bine si partile ritualice satanice(voi vroiati sa arate niste lucruri nelalocul lor, foarte daunatoare evolutiei oricarui om, nefiind in ordinea cea buna a lui d-zeu) ale celor ce le-au pus in practica, de-aceea au si inebunit pt ca atunci prin ei si oricine fac astfel de experiente, demonii si diavolii le i-au energia mentala si vitala total, beneficiind ei de ea mult timp. cei neexperimentati, superficiali, neinitiati in tantra ca tine si amicul tau interlinch, spun ca aceste practici tantrice sunt periculoase dar nestiind ca doar ritualurile cu invocari de mantre inversate si altele duc la aceste esecuri tragice, nu cele cu invocatii de puteri cosmice si alte entitati benefice divine. asa ca sa nu dea vina pe cei bun ci pe cei rau. oricum sa stii ca si tu si el si oricine care vorbiti, vrute si nevrute despre unele lucruri intelese ori neintelese, stiute ori nestiute, cu intentie buna ori nu, legea karmei tot actioneaza, fiind neutra de oricine si orice, facindu-va karma negativa la greu. mai este timp sa reveniti oricind pe calea cea buna si sa mai ardeti din ea, sa apucati sa recititi cele tantrice, sa le puneti in aplicare asa cum scrie la carte, sa aveti macar rezultate… etc., etc. si dupa aceea veti avea dreptul sa vorbiti in adevarata aflare in cauza, nu asa dupa urechea mintii voastre, ca si cintaretii fara voce si talent. la studiu si practica baieti. cu mult drag, gabriel.*^
Multumesc din suflet pt. ca ati acceptat sa-mi reprezentati cauza. Cred ca bunul D-zeu ne va da izbinda prin intermediul d-voastra. Va doresc, cu ocazia Sf.Nicolae, sanatate, pace, prosperitate succes in ceea ce v-ati propus, Lumina si Iubire Divina. Doamne ajuta! Daniela Lofler, Oradea
Interviu cu Părintele Justin Pârvu: Cunoașterea martirilor și adevărului istoric va trezi în noi și cunoașterea de sine
realizat de monahia Fotini, 25 noiembrie 2011
Părinte, vrem să cunoaștem părerea sfinției voastre despre Marele Voievod Mihai Viteazul, mai ales pentru că se vorbește acum despre descoperirea unor oseminte cu aspect de sfinte moaște, ce se presupun a fi ale măritului voievod. Se știe că mitropolitul Nestor Vornicescu propusese canonizarea lui Mihai Viteazul, dar dosarul de canonizare se află încă pe masa sfântului Sinod, fără răspuns. Sfinția voastră considerați că este un sfânt?
Fără îndoială că este sfânt, ca de altfel majoritatea voievozilor români care și-au iubit neamul, și mai mult decât neamul, dreapta credință a Bisericii de Răsărit. Mihai Viteazul, însă, a excelat mai mult decât toți prin această dorință divină de a unifica pe toți românii, toți locuitorii acestei vechi Dacii, dezbinați de popoarele păgâne de-a lungul timpului, într-o singură națiune – națiunea română. Dacă nu era Mihai Viteazul, să spunem că astăzi am fi avut Moldova și Țara Românească, dar Ardealul sigur nu mai era al nostru. Datorită lui, în pământul Ardealului încă se mai săvârșesc liturghii ortodoxe, unde românii ardeleni se pot împărtăși cu sângele și trupul lui Hristos. De aceea ungurii nu îl suferă deloc și au dus constant o campanie de denigrare a voievodului, astfel încât istoria să îl scoată din paginile ei.
Îmi aduc și acum aminte, când eram mic, în școala primară, cu câtă demnitate și patriotism ne preda învățătorul lecția despre Mihai Viteazul. Astfel de cuvinte ți se imprimă în suflet și îți insuflă și ție această iubire și jertfă de neam și țară. Așa mi-a rămas imaginea lui Mihai Viteazul în vederea mea de copil de atunci, impresia de stăpân, o figură demnă și neslugarnică. Aceasta era pentru mine imaginea poporului român – demn și neslugarnic. Acum însă istoricii îți predau altceva, altă variantă istorică sau vorbesc prea puțin despre domnitorii noștri viteji, special pentru a stinge din noi orice urmă de patriotism, de jertfă și onoare. Nu, noi trebuie să fim slugi și cerșetori și în fața Occidentului, și în fața Răsăritului.
Iată că s-au descoperit acum, într-un sat din Teleorman, aceste oseminte, fără cap, galbene și frumos mirositoare. Nu știm dacă sunt ale lui Mihai Viteazul, dar sunt câteva argumente ce ar demonstra că ar fi cu adevărat ale domnitorului. Faptul că s-au găsit într-o mănăstire, Plăviceni îi zice acum, ridicată de doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazul, cu hramul Sfântului Arhanghel Mihail, ocrotitorul ceresc al domnitorului. Se spune că această biserică îi era dragă domniței, deoarece din alunul în care s-a adăpostit odată de turci, scăpând de la moarte, a construit sfânta masă, unde se află altarul acestei biserici. Ei bine, în curtea acestei mănăstiri, părinții cu muncitorii de acolo au observat cum se surpa pământul într-un loc unde ei făcuseră un foc. Săpând puțin, pământul s-a scurs ca într-o clepsidră și s-au descoperit niște cărămizi ce alcătuiau un zid ce împrejmuiau niște oseminte, sfinte moaște, care în timpul liturghiei izvorăsc bună mireasmă. Acum sperăm că se vor face cercetări pentru a verifica dacă sunt sau nu ale voievodului Mihai acele sfinte moaște.
Este foarte interesant faptul că în paralel cu aceste cercetări și descoperire, s-au făcut și săpături arheologice la spitalul penitenciar din Târgu Ocna, spre aflarea moaștelor Sfântului Valeriu Gafencu, unde s-au găsit câteva oseminte frumoase la culoare ale foștilor deținuți anticomuniști. Nu cred că este întâmplătoare această coincidență. Sfinții și martirii neamului românesc comunică între ei și vor să fie proslăviți ca să mijlocească pentru noi înaintea Tronului lui Dumnezeu. Și aceasta pentru că Dumnezeu iubește neamul românesc și scoate la lumină aceste oseminte de martiri, într-o perioadă anevoioasă, în care România are nevoie de ajutor dumnezeiesc.
România este o țară binecuvântată și iubită de Dumnezeu, și aceasta nu o spun cu mândrie, și Dumnezeu, așa cum a vrut și până acum să păstreze acest neam neștirbit și credincios Lui, așa și acum vrea să ne păzească de greutățile și nelegiuirile ce se vor abate asupra întregii lumi. Pământul acestei țări este sfânt prin martirii și sfinții pe care îi adăpostește în adânc, iar sângele și rugile lor s-au suit până la Tronul lui Dumnezeu. România a și rămas de altfel țara ortodoxă care și-a păstrat tradițiile și evlavia mai mult decât toate celelalte țări ortodoxe. Ne-au luat agricultura, ne-au luat comerțul, ne-au luat toate bogățiile și aurul acestei țări, dar nu ne-au luat credința, nu ne-au luat tradițiile și evlavia creștină. De aceste realități dau mărturie și pelerinii străini, chiar episcopi, patriarhi și mitropoliți care rămân impresionați de evlavia acestui popor, ce continuă să își păstreze obiceiurile într-o lume modernă de azi.
Și acest lucru m-a făcut să îmi amintesc de ceea ce spunea Corneliu Zelea Codreanu – că aici vor veni toate neamurile să se desfăteze de frumusețea și bogăția acestei țări. Iată cum cuvintele lui se adeveresc. Și văd o asemănare mare între acest Codreanu și domnitorul Mihai Viteazul, pentru că amândoi au luptat pentru biruința acestui neam, prin stârpirea tuturor dușmanilor și străinilor ce ne-au oprimat și furat bogățiile și valorile țării. Amândoi au murit martirizați pentru niște idealuri mărețe și dumnezeiești. Amândoi erau personalități puternice, alese de Dumnezeu, cărora puțini le puteau sta înainte. Mihai Viteazul a legat țările acestea de peste Carpați într-un singur neam, așa cum au fost de la început lăsate de Dumnezeu. Singur Mihai Viteazul care a cutezat să facă această unitate între cei de un neam, între cei de o limbă, între cei de o credință ortodoxă. Oameni care au pus mai presus neamul și nația decât propriile lor interese și de aceea Dumnezeu i-a ales pe ei să împlinească acest plan divin, al unității noastre românești. Cel care a continuat această luptă și acest ideal al unității noastre de neam, a fost Corneliu Zelea Codreanu. Acești oameni, alături de alți domnitori măreți ai neamului nostru, fac parte din planul lui Dumnezeu care acționează în istorie.
Mihai Viteazul a fost investit cu puterea harului lui Dumnezeu, prin vitejie și dibăcie neîntrecute, încât și Apusul și Răsăritul se temeau de vitejia lui. Mihai Viteazul a fost cel prin care harul Domnului a lucrat mântuirea popoarelor creștine de păgânii turci care au fost opriți la Dunăre de domnitorul român, în dorința lor avară de cucerire a Europei. Dacă Europa ar fi fost vrednică atunci, poate că Mihai Viteazul ar fi eliberat Constantinopolul. Dar invidia vecinilor noștri creștini a spulberat acest ideal.
Acest ideal trebuie întreținut și această datorie o au în special mamele, familia, învățătorii și școala în general. Avem datoria să ne cunoaștem istoria, să ne putem cinsti martirii. Cine cunoaște cât de cât viața și vitejiile acestui domnitor nu poate decât să facă o plecăciune adâncă în fața jertfei lui Mihai Viteazul. Prin încununarea acestui domnitor cu canonizarea, ne vom încununa cu puterea lui Dumnezeu și aici, și dincolo. Și împletim mai desăvârșit cununa mucenicilor și cuvioșilor acestui neam, care veghează pentru mântuirea noastră.
Părinte, vorbiți înălțător despre România, dar credeți că vom putea să ne eliberăm de sub jugul străinilor care astăzi stăpânesc mai bine ca niciodată? Credeți că suntem un stat independent sau sub ocupație, atâta timp cât guvernul României merge în Israel să se consulte în problemele statului român?
Într-adevăr, românii trăiesc aceleași greutăți ca dintotdeauna. Cum se duc acum și plătesc birul la Moscova sau la Tel Aviv, așa plăteau bir și pe vremea turcilor. Nu e nicio deosebire, numai stăpânii i-am schimbat. Înainte le dădeam turcilor mierea de albine, ceara și grâul. Și românul, ca să nu mai dea grâul, a început să semene porumb și de atunci mănâncă românul mămăligă și până astăzi. Acum nu are cum să se mai nască un Mihai Viteazul, pentru că ești obligat să alegi dintre slugile lor, alegem niște păpuși, un surogat politic. Dacă încerci azi să faci o mișcare de dreapta sau oricare ar fi ea, cinstită, nu reușești nimic, pentru că au stăpânul lor care supraveghează totul nu cumva să deranjezi planul lor de conducere. Și planul este să se ajungă la unica monedă europeană și iată că mergem spre el. Și tot așa, mergem și noi ca și caprele de frânghii; unul vine și îi dă la picioare să meargă înapoi, celălalt o trage cu frânghia înainte. Așa merge capra, așa mergem și noi. Noi nu avem dreptul să spunem decât: Am înțeles! Să trăiți! Fie că sfoara o trage Răsăritul, fie că Apusul, românul trebuie să tacă și să facă și să sufere, bineînțeles. Dar aceasta este taina dăinuirii neamului nostru – suferința. Prin suferință ne vom izbăvi.
Se vorbește din ce în ce mai des de declanșarea unui nou război mondial. În conjunctura politică de azi, noi, ca și creștini, în ce măsură putem folosi arma?
Neamul nostru nu a dus niciodată războaie de cotropire, noi doar am fost siliți să folosim arma împotriva celuilalt, ca să ne apărăm pământul și valorile date nouă de Dumnezeu. Noi nu am avut cutezanța să atacăm și să deranjăm alte popoare. Toți cei care au venit ca asupritori peste noi ne-au devenit dușmani și sigur că au fost întâmpinați cu neîncredere și înverșunare. Acum doar la comanda marilor puteri, suntem puși în situația de a lupta ca aliați în alte state, dar nu din inițiativa noastră, ci tot la porunca stăpânitorilor lumii.
Tocmai, părinte, ce facem în cazul în care ești obligat să lupți împotriva unui stat ortodox, la comanda păgânilor, cum s-a întâmplat în Kosovo, când românii au trebuit să bombardeze inclusiv biserici?
Aceasta este politica străină. Este foarte greu să fii soldat astăzi. Ce să facă un purice în fața unui elefant? Trebuie să te supui ordinelor stăpânirii de care aparții. Dar mare va fi cel care va refuza, în numele lui Hristos. Bineînțeles că este o lepădare de Hristos să bombardezi biserici și icoana lui Hristos. Însă acest păcat îl vor plăti toți cei care ordonă aceste fărădelegi. Dar dacă vei avea curajul să te opui, mucenic vei fi. Așa cum au făcut și Moța și Marin, care văzând că se trage cu mitraliera în obrazul lui Hristos, s-au dus și au luptat în Spania, unde s-au jertfit și sacrificat viața. Ei se duceau să apere icoana lui Hristos cu arma în mână, noi ne ducem să bombardăm icoana lui Hristos cu arma în mână. Aceasta este diferența dintre aceste generații… Nu deschizi foc împotriva cuiva decât atunci când ești în stare de apărare proprie. Românii nu au scos sabia niciodată împotriva cuiva – avem această cinste. Ne-au luat Cadrilaterul, ne-au luat Basarabia și Bucovina, noi nu ne-am răzbunat să cucerim, dar sângele martirilor noștri care au luptat să dezrobească aceste pământuri strigă înaintea lui Dumnezeu pentru nedreptatea ce ni s-a făcut; vor fi judecați și vor plăti înaintea lui Dumnezeu toți cei care ne-au nedreptățit. Iar noi am stat și am așteptam mereu o pace, o liniște sau ajutor promis de străini, care niciodată nu a venit. Noi nu am tulburat niciodată istoria omenirii. Noi am fost oamenii păcii și am adus liniște Europei.
Recomandați creștinului să se antreneze în lupte, să își pregătească trupul de luptă?
Asta trebuie să o facă armata și oameni specializați. Nu trebuie creștinul de rând să învețe fel și fel de tehnici de a ucide sau răni pe altul. Să învățăm în măsura dreptului de apărare. Dar în rest arta luptei este arta diavolului, pentru că noi nu avem dreptul să omorâm creația lui Dumnezeu. Creștinul să se păzească prin rugăciune, și nu prin arme sau alte tehnici de luptă. Pentru că dacă vine cineva și te atacă azi, te atacă organizat, cu mijloace în care tehnicele tale de luptă sunt cu totul neputincioase. Trăim alte vremuri, în care războiul și lupta se dau de la buton. Este alta politica veacului XX-XXI.
Ce părere aveți despre ungurii care se plâng marilor puteri că românii duc o campanie de românizare în Ținutul secuiesc, de parcă acest ținut ar fi al lor?
Pentru noi, românii, dușmanii cei mai apropiați acum sunt ungurii, care ne-au urât dintotdeauna și au folosit mijloace barbare, necivilizate. Pentru că au venit din adâncurile întunecoase ale Răsăritului și s-au oprit aici în Carpați și Câmpia Panonică, unde și-au găsit așezarea și tot timpul au avut pretenții asupra teritoriilor noastre. Acum pretind să facă republică în Ardeal, deranjând liniștea poporului nostru. Acest popor nu a avut și nu va avea niciodată în istorie vreo liniște. În acest pământ unde creștinismul a făcut educația dragostei, a păcii, ei nu au ce căuta cu educația urii, a dezmembrării, a barbariei. Este inadmisibil ca un locuitor ardelean să nu știe să îți răspundă la salut sau vreo întrebare în limba română. Nem tudom, auzi. Păi ei au mâncat aici 80 de ani pâinea Ardealului românesc și se fac acum că nu știu limba românească? Unde au găsit străinii mai multă libertate decât la noi în țară? Ei și-au format până și școlile și universitățile lor pentru oprimarea limbii noastre și culturii creștine. Și pe de altă parte tot ei se plâng de noi că sunt oprimați, persecutați și maltratați de către români. Ei ne fac pe noi extremiști când ei sunt cel mai barbar popor al Europei? Iar lumea îi ascultă pe ei și își formează această părere că suntem un popor sălbatic și extremist. Tocmai ceea ce sunt ei, aceea pun pe seama noastră. Pentru că așa a fost ungurul: fățarnic și duplicitar. Dar când am intrat noi vreodată în țara lor? Când i-am ucis noi pe ei? Nu, noi nu am nedreptățit pe nimeni, decât ne-am păstrat demnitatea și adevărul nostru istoric.
Cum s-ar mai putea însufleți tineretul de azi?
Tineretul nostru ar trebui puțin să se cunoască pe sine, istoria neamului, strămoșii și martirii lor. Cunoașterea martirilor și adevărului istoric va trezi în noi și cunoașterea de sine. Dacă noi nu ne lustruim memoria și nu ne cunoaștem martirii și jertfele înaintașilor noștri, nu ne putem redeștepta. Nu avem dreptul să trecem peste jertfele lui Horea, Cloșca și Crișan și ale tuturor românilor care s-au crucificat pentru idealurile noastre. Noi, românii, trebuie să învârtim istoria în jurul acestor mari personalități ca să putem avea și noi o bucurie cerească, elanul și puterea lăuntrică de a nu ceda. Din păcate s-a ajuns ca modernismul acesta să topească tot elanul tineretului nostru, prin televizor, calculator, sport, călătorii prin toată lumea. Unitatea cea mai puternică a unei nații este credința, legată de Biserică și prin ea să luptăm. S-au măsluit manuale, cărți, profesori, încât tineretul acesta e derutat, manevrat, fără personalitate și demnitate. Nu se mai predă istoria lui Iorga, lui Vasile Pârvan, se predă istoria după evrei sau bolșevici.
Părinte, cum facem să dobândim acest curaj și puterea de a răbda muncile și chinurile prigonitorilor noștri ce vor veni? Cum găsești forța lăuntrică să nu te înfricoșezi și să nu cedezi?
Aceste calități nu se pregătesc în teorie. Prin cântece mai reușești să formezi ceva, dar aceste instincte – al bărbăției și al curajului, se construiesc încă din sânul familie. Educația mamei în duhul credinței și al dragostei de neam face mai mult decât instrucția unei armate. Mamele au fost unii dintre cei mai puternici eroi ai acestei nații. Apoi am văzut în închisoare că forța aceasta satanicească a comuniștilor o biruiau cei mai simpli, mai mult decât cei intelectuali, și în general cei care erau obișnuiți să se jertfească, să se dăruiască. Așadar dăruirea către celălalt este soluția să poți rezista. Nu poți să pui o temelie unei națiuni fără dăruire, fără sacrificiu. Pot veni peste noi toate hoardele lumii, dar nu suntem învinși atunci când pierdem. Adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis, renunțările la ideal. Dacă noi cultivăm de pe acum egoismul și părerea de sine, mai târziu nu vom avea puterea de a nu ceda. Omul care este legat prea mult de pământesc, de lutul acesta, sigur că acesta este oricând predispus la cădere.
Tinerii de azi să învețe din eroismul lui Mihai Viteazul, care nu a sărutat nici papucul Papei, nici papucul Sultanului. Nimeni și nimic nu l-a învins în luptă decât trădarea. Trădarea a fost arma principală a dușmanilor acestui neam. Prin viața și pătimirile sale, Mihai Viteazul s-a asemănat jertfei Mântuitorului care a fost trădat atât de cei care îi cântau osana, cât și de ucenicii Săi, care L-au părăsit în momentul arestării. Tot așa s-a petrecut și cu Mihai care a fost trădat din toate părțile, ca la urmă să îi fie încununate suferința și sacrificiul prin mucenicie
Ce le transmiteți românilor acum, în pragul sărbătorilor de Crăciun, când sărăcia umbrește bucuria și frumusețea acestui praznic mult iubit de români?
Nu ne interesează pe noi prea mult de crizele acestea oficiale, trâmbițate așa. Sărăcia este un lucru firesc pentru creștini. Societatea modernă ajunge la un apogeu în care omul vrea și mai mult lux, teribilism, plăcere. Această criză e necesară să ne smerim în fața lui Dumnezeu.
Slavă Ție, Doamne, celui ce ne-ai dat Lumina, care este Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ce apare acum, deasupra peșterii sărăcăcioase, ca o steluță a speranței neamului românesc. Trebuie să vedem în Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos cea mai înaltă și sublimă legătură a noastră cu Dumnezeu. Această sărbătoare în care Hristos s-a născut să ne fie prilej de renaștere a noastră ca neam, ca nație înaintea lui Dumnezeu. Nașterea lui Hristos Dumnezeu să răsară lumina cunoștinței poporului nostru ortodox în acest veac întunecat și mult încercat!
(interviu apărut în revista Atitudini, Nr. 20)
Publicat pe 8 December 2011
Posted by Ioan C. On 9 December 2011
Dumnezeu să dea sănătate și viață lungă părintelui Iustin,
e unul dintre puținele exemple de comportament și tărie de caracter
ai dreptate in privinta multor lucruri am avut multe experiente la acest curs de yoga si bune si rele dar marea problema a oamenilor din cite imi dau eu seama este faptul ca multora dintre ei le place unde sunt nu vor mai mult de atit, de ce sa- i trezesti lasa -i in starilor de shakti si de vira scuze vier ca asa se spune la porc la romini
As dori sa stiu parerea dumneavoastra asupra acestui site: armageddonconspiracy.co.uk
Acesta sustine ca tot ce stim noi despre Illuminati este eronat si promoveaza meritocratia.
DOMNULE RAPCEA,,,, CITIND, AM INTELES CA AI FI CU DREAPTA CREDINTA ORTODOXA PTR CARE TE FELICIT DACA E ASA DAR NU INTELEG CE LEGATURA SA AIBA LUMINA LUI HRISTOS CU INTUNERICUL ADICA CU MINUNILE SATANICE ALE ANTIHRISTULUI DE LA YOGA CARE N-ARE NIMIC IN COMUN CU HRISTOS DIMPOTRIVA….. PANA LA URMA SUNTETI CRESTIN SAU YOGHIN??????????????
Domnule Rapcea,
Un lucru nu inteleg: daca tot va puteti compromite in halul asta luad bani de le Gigi Becali, de ce ii cheltuiti pe etnobotanice? In locul dumneavoastra i-as cheltui pe beutura. Face mai putin rau la organism si nici nu se “vede” asa de rau la tv! Cat timp gay-utul ala, nici nu-mi amintesc cum il cheama…, e presedinte Noua Dreapta ( apropos, cum a ajuns? seamna un pic cu Codreanu, e suficient?) toate actiunile dumneavoastra si ale miscarii sunt penibile. Se vad banii lui “jiji” (vreau si eu!) si am impresia ca mai mult rau faceti cauzei. Probabil sunteti platiti pt asta. Nu poate sa existe Partid Nationalist subventionat de un imbecil. Nu exista decat o singura explicatie in urma actiunilor dumneavoastra: sunteti platiti sa denigrati miscarea legionara atat cat a mai ramas din ea, sa descurajati orice incercare de desteptare spirituala a neamului. Urat, foarte urat, domnilor!
Tel: 0727-67-33-76
ADSA
Multumim frumos pentru cu faceti. Dumnezeu sa va binecuvanteze
Mihai, pune sondajul sus, in meniu, sa il vada toata lumea, ca e important. ;;))
“Eu devin liber în adevăratul sens doar în virtutea libertății altora, astfel încât libertatea mea devine mai mare și mai profundă cu cât numărul de oameni liberi din jurul meu este mai mare și libertatea lor este mai profundă și mai extinsă.” Mihail A. Bakunin
”Adevaratul patriot este cel care-si apara tara dimpotriva guvernului sau” – Mihai Eminescu
”Dizidenta este cea mai inalta forma de patriotism” – Thomas Jefferson
Domnule Rapcea,
Am citit articolele privind pretinsul holocaust făcut de români asupra mozaicilor și nimeni nu îndrăznește, dintre cei care pun la îndoială afirmațiile lor privind asasinarea celor 400000 de persoane, să le ceară și o minimă dovadă statistică și documentară privind cifra arătată.
Intrînd în tirada de minciuni și invective, nu le facem decît jocul lor ticălos și satanist. Eu am pus pe site-ul meu, la articolul ,,Sfînta minciună” lll, date statistice, multe găsite chiar în documentele lor – de care ei se feresc precum Dracu de tămîie – care dovedesc mișelia ce ne-au copt-o din anul 2004, dar împreună și cu stăpînii românilor. Tot acolo am pus și informații despre născocirea celor 6 milioane de mozaici asasinați în cel de-al doilea război mondial. Dacă vom folosi numai vorbe pentru a le demasca mișeliile și minciunile, nu-i vom îngenunchia niciodată.
Singura șansă a noastră de a desființa aceste monstruozități pe care ei ni le-au pus în cîrcă, este să apelăm la documente și date statistice fără de care nu vom putea să ne dezvinovățim vreodată și mai ales să-i tragem la județ pentru crima de maculare a memoriei colective a românilor.
Cu bine,
Constantin Olariu Arimin
12/02/2011.Am citit cu mult desgust reportajele adresate ISRAELULUI,Pres.
Peres referitor la cumpararea Romaniei de catre ISRAEL si alte reactii a catorva ignoranti lipsiti de educatia minimala referitor la evrei,la humorul lui Peres referitor la Romania,si daca ati fi fost mai sensibili ceeace nu sunteti si nu ati fost nici odata in trecut ca dovada a reactiilor necugetate din reportaje. Educatie:Evreii fiind imprastiati pe tot globul au fost si inca sunt loiali unde sunt,referitor la comportarea evreilor in Romania,nici unul nu a fost dat in judecata si relativ la Ana Pauker,ea a servit Romania ca o cetateana loiala avand comvingerea ca comunismul va va servii,ca dovada,va scos din opinci si va bagat in bocanci,si pe ea la dracu.Desigur ca fiind evreica,cine era intotdeauna tapul ispasitor,EVREUL,exemple o multime a contributii a evreilor ori unde se gaseau,dovada,fam.Rothschild in diferite tari uleiand economia si imbunatatirea muncitorilor.Corect,au fost mgnati comerciali insa pozitivi. Potlogariile referite poporului evreu de voi Romanii,nu va spala si nu va va curata constiinta(ma mira daca aveti)exterminarii a 420 mii de evrei in timpul razboiului mondial 2,contributie nefasta a Romanilor,(informatie notata),executare cauzand admiratie de HITLER care sa exprimat ca:trebuie de invatat de la Romani cum trebuie tratati evreii,stiim toti ce elev excelent a fost… Romania nu are cu ce sa se laude,poate Ceausescu a decretat sa treceti la bocanci insa creerul si sangele otratavit va lasat in opinci. Ceeace se refera la arabi, numai un chior nu vede ISLAMIZAREA Europei si transformarea (in drum si voi)in zombies, SUCCES,MERITATI CU TOTii la fe acelas viitor ca cruda Europa.
Domnule Jay Bynaar cu tot respectul sunteti ori prost informat ori ocoliti cu buna stiinta realitatile lumii in care traim.Va recomand sa vizionati pe situl http://www.youtube.com declaratia unuia dintre putinii evrei corecti care a fost Aaron Russo unde se arata pe fata ceea e urmaresc jidanii sionisti prin implantarea cipurilor la oameni,unde se spune si declaratia care a dato Rockefeller.Din pacate populatia din estul Europei a devenit cobaii jidanilor prin implementarea comunismului toti marii capi ai partidului aflat la inceputuri fiind jidani.Singurul care va pus pumnul in gura si nu ati avut ce comenta contra lui a fost Nicolae Ceausescu care a facut ca Romania sa nu mai aiba datorii externe lucru care nu a convenit mafiei sioniste pt ca nu il mai avea cu nimic la mana .Referitor la loialitatea evreilor fata de tarile in care traiesc sunt loiali atata timp cat au ce mulge si delapida din acele tari.Referitor la exterminare este alta mare minciuna pt ca Ion Antonescu nu a fost de acord cu deportatea evreilor.De plans au dreptul sa se planga rusii pt ca pe tot parcursul razboiului au avut circa 20.000.000 de morti iar cifra cu 6.000.000 de evrei morti este alta gogorita care ati inventato ca sa puteti obliga Germania sa va plateasca daune.Ma intreb oare numai evreii au avut de suferit pe tot parcursul razboiului sau si celelalte popoare din Europa acest razboi fiind pornit de jidanii bogati din America ca sa aiba de castigat din ajutoarele date Europei si ca sa infloreasca vanzarile de armament?Si treaba cu atentatele de la World Trade Center din America este o alta cacealma facuta cu buna stiinta ca sa se poata porni razboi contra terorismului cand de fapt cei mai mari teroristi de pe glob sunt jidanii sub obladuirea altor teroristi care sunt americanii.
Pai nu cumva BAKUNIN si KROPTOKIN erau cei care negau statul si institutiile lui , negand orice subordonare fata de orice activitate civica si politica ,fondand astfel anarhismul?
Jay spune ca :nu va spala si nu va va curata constiinta(ma mira daca aveti)exterminarii a 420 mii de evrei in timpul razboiulu……..Cred ca ii inteleg frustrarile , dar si mai tare cred ca este si ea rezultatul unui anumit fel de indoctrinare .Sa i mai amintim stimatei ca holocaustul este cea mai mare afacere a ultimalor decenii prin culpabilizarea tuturor natiunilor participante la razboi? De ce nu vorbeste stimata doamna despre holocaustul de 40 de ani din Romania promovat si provocat de conationalii dumneaei? De ce face confuzii cind vorbeste despre asasinate? Pai din cate stim si noi din istoria reala neafectata de propaganda semita ca deportarile de evrei s au petrecut intr adevar insa in Transilvania ocupata de unguri si mai stim ca Antonescu chiar a permis migrarea evreilor spre Palestina.Sa i mai spunem doamnei cum au reusit distinsii domni care conduceau din umbra , evrei desigur, sa ne persecute valorile? Sa va reamintim care a fost soarta lui Eminescu sau a lui Paulescu?Erau desigur oameni valorosi care au vazut faptul ca , citez: ACOLO UNDE SE ASEAZA EVREII DISPARE NATIA-EMINESCU; sau cum spunea profesorul Paulescu: vinovati de vicierea populatiei prin tolerarea alcoolismului sunt evreii care detin controlul acestei industrii.
Ne spune doamna ca menirea noastra este sa fim in opinci…..ma rog…un neam pasnic cum este neamul romanesc a fost obligat sa ramana asa si din cauza unor otraviti ,ca doamna. Care este menirea evreilor? Sa devina stapinii lumii? Iluzia pe care o au in spate , banii, nu va mai fi absolut deloc mobilul stapinirii.O iluzie antreneaza pe altele.Stie doamna care este marele merit al romanilor? Nimeni , dar nimeni , nu a reusit sa faca din iluzie un mod de viata pentru ei , desi ultimele perioade istorice par sa ofere mai degraba un paradox.
Care va fi viitorul nostru? In nici un caz unul atat de otravit ca limba doamnei .De ce sa nu gindim ca viitorul acestui neam , profund crestin si si cu o puternica fiinta spirituala , va fi legat si de esecul lumii semite? S a nu ne imaginam ca romanii nu ar avea nevoie de fruntile semite….ba da …insa pentru a duce pe acestea tavile umilintei celor care nu au avut nicodata o tara a lor…
Stimate domnule Mihai Rapcea,
Cind mai organizati actiuni ca aceea cu opinca agatata pe gardul hungurilor, ar fi bine sa coalizati cit mai multe asociatii patriotice romanesti, pentru a avea participanti numerosi.
A venit momentul sa trecem la actiuni ferme, cu multi participanti, ca sa vada guvernul tradator si Parlamentul la fel de tradator ca s-a depasit limita suportabilitatii. Oricum, moghiri nu stiu decit de frica, asa ca legea trebuie impusa cu vigoare. Asa cum politistii au inceput sa-i impuste pe tiganii infractori, asa vor trebuie sa faca si cu moghirii care nu respecta legile tarii.
@ Domnului Vasile Zarnescu. Sa luam puterea celor care nu o merita folosind-o fara integritate, este una … violenta este insa altceva. Absolut nimic bun nu poate iesi din violenta, … ca urmare recomand … o atitudine ferma dar poderata in exprimare … care sa sa ne dovedeasca echilibrul nu frustrarile … intelepciunea nu inconstienta. Guvernul si toate cercurile de interesese puternice … nu fac decat … exact ce facem si noi la scara redusa … adica ne folosim de toti cei din jurul nostru inclusiv de cei f apropiati … si cand nu mai sunt utili sunt marginalizati sau eliminati. Ca urmare inainte sa ne descarcam ura prin violenta pe ceilalti oricare ar fi aceia …. este obligatoriu un proces de sinceritate cu noi insine in care sa vedem inainte de toate , … daca nu avem si noi partea noastra de vina la starea de constiinta si constienta a poporului din care facem parte. Sunt convins ca odata realizat acest gest interior … modul in care alegem sa actionam si sa facem schimbarile … vor fi mai eficiente si in loc sa duca la mai multa violenta vor duce la echilibrul, linistea si increderea de care este nevoie pt a creea ceva mai bun.
@EuOs
Un mesaj echilibrat si intelept.
buna, am o intrebare …
>se poate da statul in judecata pentru aplicarea unor legi neconstitutionale??? ca am auzit ca masoneria a devenit putere politica in stat ( Romania) in plus, avand in vedere ca eu sunt implicat intr-o miscare de decriminalizare a canepei (planta traditionala romaneasca/marijuana),nu cunosc foarte bine constitutia ,si sunt curios daca nu exista o lege care sa contra atace interzicerea marijuanei … “ARTICOLUL 23
(1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.” in acest alineat ce inseamna libertate ??? >>>sa stau in casa inchis ???
Constitutia este inaplicabila in viaÈa realÄ. Nu existÄ decĂąt un singur mecanism de control al legislaÈiei ordinare – prin COnstituÈie: excepÈia de neconstituÈionalitate. Noi, meltenii de rĂąnd, putem invoca excepÈii de neconstituÈionalitate doar Ăźn cadrul unui proces pe rol. Am ĂźnsÄ alte idei despre cum se poate obÈine legalizarea consumului. Hai sÄ ne auzim la un telefon, poate ne Ăźntalnim Èi discutÄm. SUnt prea mulÈi tineri Ăźn puÈcÄrie pentru iarbÄ. Trebuie fÄcut ceva.
sa stiti ca mi-ar face mare placere deoarece ne-am strans o mana de oameni si vrem sa ducem treaba asta pana la capat … si cum am putea sa ne auzim??? un mail las eu papuc_alex_dan@yahoo.com astept un semn …
Ma alatur voua frati si surori din Romania cu toate fortele mele. Puteti sa ma contactati pe e-mail domnule Roncea daca aveti nevoie si de mine.
felicitari si miltimim
felicitari si multumim
Bravo ma!
eu stiu ,doar un singur maestru al iubirii divine,care s-a sacrificat ptr noi toti…si acela e IISUS …
“Sfânta Evanghelie după Ioan
Capitolul 14
1. Să nu se tulbure inima voastră; credeți în Dumnezeu, credeți și în Mine.
2. În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt. Iar de nu, v-aș fi spus. Mă duc să vă gătesc loc.
3. Și dacă Mă voi duce și vă voi găti loc, iarăși voi veni și vă voi lua la Mine, ca să fiți și voi unde sunt Eu.
4. Și unde Mă duc Eu, voi știți și știți și calea.
5. Toma i-a zis: Doamne, nu știm unde Te duci; și cum putem ști calea?
6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
7. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, și pe Tatăl Meu L-ați fi cunoscut; dar de acum Îl cunoașteți pe El și L-ați și văzut.
8. Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl și ne este de ajuns.
9. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl?
10. Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl – Care rămâne întru Mine – face lucrările Lui.
11. Credeți Mie că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl întru Mine, iar de nu, credeți-Mă pentru lucrările acestea.
12. Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.
13. Și orice veți cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul.
14. Dacă veți cere ceva în numele Meu, Eu voi face.
15. De Mă iubiți, păziți poruncile Mele.
16. Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște; voi Îl cunoașteți, că rămâne la voi și în voi va fi!
18. Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi.
19. Încă puțin timp și lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veți vedea, pentru că Eu sunt viu și voi veți fi vii.
20. În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt întru Tatăl Meu și voi în Mine și Eu în voi.
21. Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui.
22. I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăți nouă, și nu lumii?
23. Iisus a răspuns și i-a zis: Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și vom face locaș la el.
24. Cel ce nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziți nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.
25. Acestea vi le-am spus, fiind cu voi;
26. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.
27. Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze.
28. Ați auzit că v-am spus: Mă duc și voi veni la voi. De M-ați iubi v-ați bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine.
29. Și acum v-am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca să credeți când se vor întâmpla.
30. Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi și el nu are nimic în Mine;
31. Dar ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl și precum Tatăl Mi-a poruncit așa fac. Sculați-vă, să mergem de aici. ”
cred ca el e INVATATORUL pe care il cauti…sau GHIDUL…sau MAESTRUL…cum vrei sa ii spui…el e exemplul pe care il cere inima ta…a noastra , a tuturor……..
http://fymaaa.blogspot.com/2011/08/louise-hay-poti-sa-ti-vindeci-viata.html
e frumoasa… cartea …utila
iar documentarul e la fel
posteaza-le, ii vei ajuta pe multi astfel!
succes !
Harry Potter exposed…….
http://www.youtube.com/watch?v=Abm3U9Ynanc&feature=related
ca sa stiti sa va feriti micutii !!!
@ptr. parinti:
Da, sa ne ferim micutii in primul rand de traducatorii tampiti, care nici macar nu cunosc numele personajelor despre care traduc.
Hamani??? Lombater??? Sa-mi trag una…
@Deria
Iti trag eu … daca vrei
Putere demonica? LOL…
E de inteles ca se tem crestinii astia de paganism si witchcraft. Cu atat mai mult cu cat vorbitorii erau americani.
Cred ca de la tine va fi o adevarata gratie… Nu?
(Sau era greata?)
M-a amuzat stilul in care ai comentat.
@Deria
Sa stii ca am citit pe saitu tau ce realizari si trairi exceptionale ai avut … cind spui acolo ca erau doua ceruri si ploua dintr-unul in altul …
Cu smerenie te rog, accepta sa ma initiezi [stii ca pe mine nu m-a mai initiat nimeni in viata asta - tot ce predau discipolilor e trairea mea din vietile anterioare].
In subtil simt niste legaturi intre noi, din vietile anterioare, care trebuie neaparat reinnoite.
Iti trimit bani de avion, te rog spune DA.
Stii ca eu nu pot veni in tara, ca ma leaga astia!
Daca nu esti hotarita inca, mai amina citeva zile pina iei hotarirea cea buna…
Nu-i o problema ca astept …
Simt cum asteptarea ma intinereste!
Grieg
Râââd… Simpatic mesaj!
Da, trairea a fost de exceptie.
@Deria
Ah! Deria ce-mi faci … Citind in graba mesajul tau, vazind acel da de la inceputul propozitiei a doua, am crezut o clipa ca este “acel” DA – adica “Iti trimit bani de avion, te rog spune DA”.
Dar, vai!, ce dezamagire cumplita am trait cind mi-am pus ochelarii si am vazut ca dupa Da era virgula, nu punct.
M-am resemnat … intelegind pe propria-mi piele cit de insensibile sunt fetele din ziua de azi …
Ca sa intelegi prin ce perioada grea trec te rog sa citesti partea a doua a spovedaniei mele publice – vezi ca o gasesti la : “Răspunsul lui IntenseLight pentru Ioana C.”
Te las cu bine, ma duc sa-mi fac rugaciunile de seara!
interesant de vazut…pina la capat…cei care au rabdare…
http://altarulortodox.blogspot.com/2011/08/omul-zilelor-noastre-o-predica.html
Admir f f mult curajul de a spune lucrurilor pe nume ….si tu o demonstrezi din plin ..(..ai ceva cohones )…..am observat venind in tabara de yoga urmatorul aspect cretinoid ….al multor fanatici ….Toata lumea de la MISA VREA SA DEVINA GRIG ( EU INSUMI ) …..DAR NIMENI NU DORESTE SA FIE EL INSUSI !! ……….EI CRED CA EU AM PUTEREA SA LE INDUC STAREA DE ELIBERARE PRIN MIRACOL DIVIN ……ASA CEVA NU SE POATE INDUCE ….MIHAITA FARA FRICA ….DE CE PT CA ILUMINAREA SI ELIBERAREA ESTE CEVA INDIVIDUAL ….NU SE POATE INTIMPLA MASELOR SI GLOATEI ….E CEVA UNIC RAR … SI REPET ELIBERAREA SI ILUMINAREA NU POATE FI DARUITA DE UN ALTUL >….MEREU ACELASI
APROPO …./am vazut o gramada de nepoti care isi lasa unghiute lungi au camasi cu piepti ca a a lui G.B si imbratiseaza ca el …..AI AUZIT DE ATACUL CLONELOR ??!! ….Aceasta atitudine se numeste prostu” fermecat….
DOMNULE MIHAI DE UNDE STITI DVS CA REGELE ESTE UN IMPASTOR,DE CE CREDETI. ATI TRAIT CUMVA PE VREMEA SA SA STITII CA ESTE UN IMPASTOR SI OARE DE CE:
EU IN LOCUL DVS NU AS SPUNE CA ESTE UN IMPASTOR,ODATA CE NU AM TRAIT PE VREMEA SA.
Domnule Rapcea,
Puteti sa imi spuneti daca exista vreo autoritate sau institutie unde pot reclama un forum?
Activez de ceva timp pe forumul softpedia ca sa imi dau seama ca este un forum anti-romanesc.
Cred ca asta e motivul pentru care se loveste permanent in Biserica Ortodoxa Romana sub patronajul bland al administratorilor si moderatorilor.
Moderatorii intervin in favoarea discutiilor de genul: “Nu ar fi mai bine ca Ardealul sa fie independent?” sau chiar “Nu i-ar fi mai bine Ardealului cu Ungaria?” sau discutii pe tema Rosia Montana.
Nu mai am nici un dubiu legat de propaganda indreptata impotriva a tot ce este romanesc pe softpedia: dragoste de tara, de credinta ortodoxa, valori romanesti si eroi ai neamului.
Stiti cumva unde ma pot adresa ? Exista vreo autoritate care monitorizeaza forum-uri pe internet?
Daca te adresezi moderatorilor sau adminstratorului pe Aria de Abuzuri a forumului nu rezolvi absolut nimic !!!
E ca atunci cand faci o contestatie la cel care te-a nedreptatit! Nu iti va da dreptate!
Va multumesc!
Doamne ajuta,
Florin
Domnu Mircea… ce e aia IMPASTOR???
)
”MAGNUS AUROLLSON” = acum înteleg de ce primeau saracii oameni numele alea care mai de care. Ma gîndesc la toate fetele care l-au vizitat, nu i-a aruncat nimeni cartea aia cu nume de prost-gust?
))
Asta e tot ce-a putut sa scoata el in materie de nume initiatic?
MAGNUS=MARE
AUROLSSON=un fel de aur cu terminatie suedeza…hahaha rafinament de Ferentari-Tartasesti.
Am citit odata pe exmisa doua nume mult mai potrivite: GARGARIAN SEXOLARU…
LA MULTI ANI CU SANATATE! CU ZILE BINECUVANTATE!
http://felicitari.tfm.ro/5_onomastice/card861/
MANUIL – PREOTUL ZBURATOR
* Nemaiauzita poveste a parintelui Manuil, lipoveanul care mergea pe ape si zbura prin vazduh, a fost publicata in revista “Formula AS”, sub titlul “Cand a zburat ingerul”. Au trecut zece ani de atunci, dar cum ciudata istorie a preotului din Carcaliu e inca plina de taine si de noi marturii, am hotarat sa v-o mai spunem o data. Un reportaj de Cartea Recordurilor *
Manuil, buza de iepure
“Pe aici, toata lumea stie cate ceva despre Manuil. Sunt oameni care l-au vazut mergand pe Dunare, de parca ar fi mers pe gheata. Unii spun ca avea puterea sa se ridice in vazduh, altii ca disparea deodata, ca sa apara apoi unde nu te astepti. Eu am copilarit cu el, am fost veri buni, si pot sa spun ca l-am cunoscut bine pe Manuil, cel nascut cu buza de iepure, din neamul unor cazaci de pe Volga”.
Mos Simion isi trece mana prin barba alba ca neaua, incruntandu-si sprancenele stufoase. A implinit deja 90 de ani, dar si-a pastrat mintea agera si stie, in amanunt, toate povestile satului. Privireai se lumineaza si se bucura ca un copil cand isi aminteste ce sat frumos si bogat era Carcaliu pe vremuri. “Pe atunci, Dumnezeu era mai aproape de pamant si de oameni. De aceea se intamplau si minuni, cum au fost cele ale lui Manuil. Oamenii nu l-au tinut minte degeaba, si daca inca isi mai amintesc de el, inseamna ca a fost ceva, altfel l-ar fi uitat, cum uita atatea lucruri.”
Prevestiri si semne
Emanuil Petrov a venit pe lume in toamna anului 1914, pe vremea cand Carcaliu era un sat pescaresc, inconjurat de apele darnice ale baltilor Macinului. Desi nu si-a cunoscut tatal, a carui urma s-a pierdut pe frontul primului Razboi Mondial, Manuil a deprins de la ceilalti barbati din sat mestesugul pescuitului si, dupa patru ani de scoala, a inceput sa cutreiere baltile. Era un copil vesel, dar deosebit cumva de ceilalti. “Manuilka a fost ciudat inca de mic, parca nu facea lucruri de copil. Stiu o intamplare de la tata, care era pe atunci preot in sat. Povestea ca Elisabeta, sora lui, mama lui Emanuil, a venit la el plangand, ca baiatul ei a cazut la pat, bolnav, cu febra mare, de nu stia ce sa-i mai faca. Tata si-a luat Biblia si a plecat sa se roage la capataiul lui. Catre seara, Manuil si-a pierdut cunostinta si s-a zbatut asa, intre viata si moarte, pana dimineata.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Mos Simion, varul parintelui Manuil
�
Doar o singura data s-a trezit din starea aceea si a zis: “Daca mor si ma ingropati, sa deschideti mormantul dupa cateva zile. O sa vedeti ca trupul meu nu va mai fi acolo.” Cum de se gandise un copil de 10 ani sa spuna asa ceva, nu se stie! Nu i-a fost dat sa moara atunci, insa, multa vreme, toti s-au intrebat ce a vrut el sa zica cu vorbele acelea.”
Mos Simion se ridica sprinten de pe scaun si aduce doua cani mari, pline ochi cu must. “E de la podgoria din curtea casei”, spune zambind sugubat, apoi reia, cu glas limpede, firul povestii si al amintirilor.
Viata si-a urmat cursul in asezarea de pescari din Lunca Dunarii. Manuil devenise un flacau inalt si voinic, mereu voios si gata sa puna la cale cele mai nastrusnice sotii. Era foarte credincios, invatase literele chirilice si stia sa cante pe note. Oamenii care l-au cunoscut isi amintesc si acum vocea lui puternica si calda, care insufletea cantarile bisericesti. Asemeni tuturor lipovenilor din sat, pleca cu saptamanile la pescuit, pierzandu-si urma prin baltile Macinului, de unde se intorcea numai in zilele de sarbatoare. De multe ori, pe cand toti se grabeau spre casa, Manuil ramanea in urma glumind: “Va ajung eu din urma, ba chiar am sa fiu acasa inaintea voastra, calare pe o vasla”. Isi vedeau de drum si il lasau aranjandu-si fara graba navoadele in barca adapostita la mal. Si, nu se stie prin ce minune, Manuil chiar se tinea de cuvant: ajungea acasa cu mult inainte de caderea serii.
Era ziua Bunei-Vestiri si clopotul bisericii ii grabea pe sateni catre slujba. Manuil s-a trezit inainte de rasaritul soarelui cu un gand ciudat. In odaia sa il asteptau, inca din ajun, hainele de sarbatoare, pantalonii cei buni, padiovka abia spalata, cingatoarea si cizmele lustruite cu grija. Trece pe langa ele de parca nici nu le-ar fi vazut, se imbraca grabit in straie obisnuite, isi pune opincile cele vechi, se incinge cu o franghie si dispare pe drumul ce ducea catre Dunare. Ingrijorata, mama lui, care stia ca baiatul ei nu lipsise niciodata de la biserica, a incercat sa il opreasca. Dar in zadar. Manuil disparuse si, timp de cateva zile, nimeni nu a stiut nimic despre el. Cand s-a intors, era plin de noroi si tras la fata de nesomn si oboseala. “Iar a venit matusa Elisabeta la tata”, vorbeste ca pentru sine mos Simion. “La cine altcineva sa se fi dus? Mai plecase Manuil si in alte dati, dar niciodata in zi de mare sarbatoare. Unde a fost si cu cine s-a intalnit, nu se stie nici in ziua de azi. De atunci, el a fost mereu amestecat in intamplari de neinteles.”
Batranul din usa bucatariei
Al Doilea Razboi Mondial il aduce pe tanarul Emanuil Petrov in randul tunarilor de la regimentul trei artilerie Braila. Camarazii ii spuneau “Ursu’”, pentru ca era inalt, lat in umeri si foarte puternic. Cu firea lui vesela si increzatoare, a fost indragit de un capitan, care l-a luat pe langa el ca ordonanta. In casa ofiterului, Manuil era om bun la toate, spargea lemne, spala vase si se ingrijea de gospodarie. Se pare ca aici, intr-o noapte, o aparitie ciudata i-a hotarat destinul, asezandu-l definitiv pe taramul miraculosului.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Clopotarul Ivan
�
Era trecut de ora doua noaptea, capitanul avusese musafiri si Emanuil inca punea randuiala prin bucatarie. Toti ceilalti se culcasera si, in linistea care cuprinsese casa, a rasunat pe neasteptate vocea unui strain: “Nu te speria! Am venit sa iti spun ce ai de facut.” In usa bucatariei aparuse un batranel imbracat in alb, cu parul lung si barba stufoasa. Mosneagul i-a prezis ce avea sa urmeze si a disparut la fel cum aparuse. A doua zi, Manuil a povestit capitanului si prietenilor ce patise noaptea trecuta, dar nimeni nu a putut gasi o explicatie pentru ciudata intamplare. A fost prima si ultima oara cand Manuil a impartasit cuiva lucrurile stranii care se petreceau cu el. De atunci, aparitiile miraculoase si intamplarile neobisnuite nu au incetat sa se arate. Toti se mirau, numai Manuil se purta de parca toate acestea erau lucruri firesti.
In 1940, Romania cedeaza Bulgariei Cadrilaterul, iar regimentul lui Manuil primeste ordin de retragere. Era noapte si o ploaie care nu se mai oprea transformase drumul intr-o adevarata mlastina. Tunurile s-au impotmolit, iar soldatii nu izbuteau cu nici un chip sa le urneasca din loc. Inhamasera chiar cate patru cai la un tun, dar in zadar. Vazand incurcatura in care se aflau, Manuil si-a croit drum prin mocirla, si-a inclestat bratele pe teava unui tun si a inceput sa-l traga afara din noroiul gros. Inmarmuriti, oamenii care se aflau prin preajma au vazut cum rotile masinariei incep sa se miste.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Dunarea la Carcaliu
�
Deodata, parca de nicaieri, alaturi de Manuil s-a ivit un barbat voinic, pe care nimeni nu il mai vazuse pana atunci. Strainul mergea descult prin glodul alunecos si scotea tunurile din mlastina, unul cate unul, de parca masinile de peste o suta de kilograme ar fi fost usoare ca niste jucarii. Nici nu au apucat artileristii sa isi revina din uimire, ca tunurile lor stateau aliniate in siguranta, iar misteriosul barbat se indeparta cu pasi domoli.
- Cum de s-a intamplat asta? Cine este omul care te-a ajutat? l-au intrebat camarazii pe Manuil, care isi curata linistit noroiul de pe cizme.
- Nu stiu, am vazut ce ati vazut si voi.
- Si de ce nu l-ai intrebat macar cum il cheama?, au insistat oamenii inca speriati.
- Dar voi de ce nu l-ati intrebat? Nu v-a oprit nimic sa va apropiati de el, a raspuns molcom Manuil.
Povestile lui Ivan, clopotarul
Dupa terminarea razboiului, Manuil s-a intors in sat. S-a insurat, a avut doi copii si a continuat sa-si duca traiul de pescar. Insa destinul sau ia o intorsatura ciudata cand, pe neasteptate, oamenii din sat au hotarat ca el sa le fie diacon. Lipovenii sau staroverii, cum li se mai spune credinciosilor rusi de rit vechi, au pastrat pana azi traditia de a-si alege preotul din randurile lor. Numit diacon mai intai, cel ales urmeaza, la timpul cuvenit, sa fie hirotonisit ca preot.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Biserica din Carcaliu, in anul construirii ei
�
Astfel, la varsta de 33 de ani, preotul Manuil a tinut prima sa slujba de Florii in biserica “Sfanta Treime” din Carcaliu. “Clopotele au batut toata ziua. Biserica era imbracata in flori si pe jos era un covor din ramuri de trestie. Se adunase acolo tot satul sa primeasca binecuvantarea parintelui, era plina curtea bisericii de oameni imbracati de sarbatoare. A fost mare veselie in ziua aceea.” Mos Simion da peste cap cana cu must si se ridica cu hotarare de pe scaun. “Sa mergem la casa lui Manuil. Acolo a ramas numai fata lui, Axenia. Simion, fratele ei, a plecat sa munceasca in Italia. Axenia acum sta singura si nu prea deschide la straini.”
Iesim pe ulita dreapta, ce se intinde pustie sub razele soarelui de toamna. De-o parte si de alta, casele, altadata vopsite in alb si nuante vesele de albastru, sunt acum cenusii si tacute. Drumul spre casa lui Manuil Petrov trece pe langa biserica inalta, cu turlele albe ca niste trepte ce par a urca spre cer. “Este cea mai mare biserica lipoveneasca din Romania”, ne spune mandru mos Simion si striga ceva in ruseste, spre curtea larga ce inconjoara cladirea. Din spatele unui gard viu apare un barbat imbracat cu o camasa vesela, incins cu brau impletit din fire rosii si albastre. Este Ivan, clopotar inca de pe vremea parintelui Manuil. Ne saluta bucuros de oaspeti si ne pofteste sa ne odihnim pe o bancuta de lemn, sub un nuc umbros. Cand afla de ce am venit, sprancenele i se ridica a mirare: “Ati venit special sa aflati de parintele Manuil? L-am cunoscut, doar el m-a invatat cum se bate un clopot. Mare om a fost parintele, eu nu am mai vazut un preot cu o putere a rugaciunii atat de mare. Oamenii spun ca facea minuni, dar, vedeti dumneavoastra, minunile au inceput de cand s-a preotit. Credinta si rugaciunea i-au dat puterile astea.
Eram tanar pe atunci, nu aveam nici douazeci de ani, si s-a imbolnavit sora mea cea mica. Cazuse la pat intepenita si cu gatul umflat, nu mai bea, nu mai manca si avea febra mare, de nu mai recunostea pe nimeni. De la spital, de la Braila, i-au spus ca este meningita luata de la tantari si nu mai au ce-i face. Au adus-o acasa si a venit parintele. Trei zile a stat langa ea. Nu a baut nici apa, numai a stat in genunchi si s-a rugat. Ne-a poruncit si noua sa ne rugam si sa postim. Toti ne-am rugat pentru ea, si dupa o saptamana, a inceput sa-si revina. Ciudat este ca la inceput il recunostea numai pe parintele si spunea ca deodata cu el, in camera a venit si sfantul Ioan, care arata tanar, era inalt, cu un chip slab si privirea trista. Dar noi nu vedeam nici un sfant, era doar parintele Manuil, care tamaia odaia. Am crezut ca sora mea aiureaza si nu ne-am mai gandit la asta. Dar ea isi aduce mereu aminte de sfantul pe care l-a vazut la capataiul ei, in ziua cand s-a intors din morti. Si acum, cand a venit din Italia, a aprins lumanari pentru parintele Manuil, care i-a salvat viata.”
Ivan isi netezeste ingandurat poalele camasii si isi face de lucru cu ciucurii mari de la cingatoarea frumos colorata. Povestea asta i-a amintit de alte intamplari de neuitat la care a fost martor. Prinde curaj si incepe sa vorbeasca, alegand cuvintele cu grija. “Era o toamna calda, asa ca acum, si in curtea bisericii se adunasera mai multi oameni bolnavi, veniti din sate, de departe, sa caute leac la parintele Manuil. Erau si betegi, si surzi, iar el ii asculta si ii povatuia din zori si pana in seara. Parintele nu manca niciodata prea mult, dar cand se ruga pentru bolnavi, mereu tinea post negru, asa ca era slabit si obosit in zilele acela.
Intr-o dimineata, cand ma intorceam cu dansul de la utrenie, ne-am intalnit cu un om pe care nu-l mai vazusem pana atunci. El si parintele s-au indepartat cativa pasi si au discutat despre ceva secret, cred, pentru ca eu, desi eram foarte aproape, nu am auzit nimic. Puteam in schimb sa vad ca strainul semana foarte mult cu sfantul Ioan, asa cum l-a descris sora mea, cand era bolnava.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Strada bisericii, pe care parintele Manuil ii astepta pe pescari
�
Dupa ce necunoscutul a plecat, l-am intrebat pe parinte despre ce a vorbit cu omul acela. “Dar tu de ce nu te-ai apropiat si nu ai ascultat, ca doar nu te-a oprit nimeni?”, mi-a raspuns parintele. Era adevarat, nu ma impiedicase nimeni sa ma apropii si chiar am vrut, dar picioarele nu ma ascultau, erau intepenite in pamant”.
Prin fata bisericii din Carcaliu trece drumul ce duce spre Dunare. Aici ii placea parintelui Manuil sa sada seara si sa le dea binete pescarilor ce veneau din balta, covarsiti sub greutatea cosurilor pline cu peste. “Era un om senin si ii placea mereu sa spuna ceva vesel. Cu timpul, insa, glumele lui au devenit tot mai ciudate si unii au inceput sa se teama de el. Eram tanar pe atunci, dar imi aduc aminte ca si pe mine m-a speriat parintele. Imi placea mie tare mult de o fata si mereu ma gandeam la ea, recunosc, uneori cu pacat. Si s-a intamplat intr-o zi ca pe la pranz sa ajung acasa si sa adorm. Deodata, in urechi, am auzit vocea puternica a parintelui Manuil zicand: “Tine-te departe de ispita si lupta cu Anticristul!”. M-am uitat in camera si nu era nimeni. Am sarit din pat, m-am imbracat si am fugit la el acasa, la celalalt capat al satului. L-am gasit acolo, spargea niste lemne. A pus toporisca deoparte si m-a intampinat razand: “Ei, ai auzit ce ti-am spus?”.” Ivan si-a impreunat sprancenele, parca mirat si acum de intamplarea prin care trecuse. Stia ca parintele Manuil savarsise lucruri si mai mari, la care asistase nu un singur om, ci zeci de oameni cu mintea limpede si cu frica de Dumnezeu.
Prin vazduh si pe ape
Era praznicul manastirii Uspenia (Adormirea Maicii Domnului) din Slava Rusa, mare sarbatoare, la care veneau pelerini din toata tara. In acel an insa, s-a intamplat ca parintele Manuil sa aiba randuita o slujba la ora 9, in biserica din sat. Slujba dura mai mult de jumatate de ora si Manuil o tinuse asa cum se cuvine, respectand fara graba canoanele. Cu toate acestea, pe la ora 10, in timpul Evangheliei, el era deja in altarul manastirii Uspenia. “Blagosloveste-ma, Sfintia Ta!”, s-a auzit glasul lui, si parintele Manuil s-a aruncat la picioarele episcopului Ambrosie. Uimiti, oamenii care il stiau in Carcaliu, la mai bine de 100 de kilometri distanta, l-au intrebat cum de ajunsese asa de repede. “Am trecut pe deasupra muntilor”, a raspuns taios Manuil. Dar era peste puterile omenesti sa urci si sa cobori Muntii Macinului, pentru a ajunge din Carcaliu in Slava Rusa in numai 20 de minute, cat ii trebuise lui Manuil sa o faca. Oamenii l-au privit cu uimire si au prins a-si face cruce. Preotul lor incepea sa ii puna pe ganduri…
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Hram la Slava Rusa (Parintele Manuil e cel de sus, in fotografie)
�
Dar intamplarile care au urmat au intrecut orice asteptare. Intr-o dupa amiaza de primavara, un grup de oameni din Carcaliu, care asteptau autobuzul in dreptul trecerii de bac Smardan, l-au zarit mergand pe apa, asa cum ar merge cineva pe gheata. Cand Manuil s-a apropiat de ei, au vazut ca era insotit de doi batranei, cu parul alb, inconjurati de o aura care stralucea ca aurul. Sub privirile oamenilor incremeniti de spaima, cei trei au ajuns la mal, unde au baut apa din niste pahare aurii si apoi au disparut. Speriati, satenii au trimis o scrisoare batranului preot Aghei, povestindu-i cele petrecute. Scrisoarea poarta semnaturile celor 18 oameni care marturisesc, toti, ca au vazut acelasi lucru.
Martor al puterilor neobisnuite ale preotului Manuil a fost si Ambrosie, episcopul Slavei. Instiintat prin mai multe scrisori despre faptele stranii ale parintelui Manuil, Ambrosie hotaraste sa ii ceara explicatii. “Chiar si mie mi s-a scris ca trebuie sa fii judecat din punct de vedere canonicesc. Te rog fara intarziere sa ajungi pana la manastire, pentru ca aici sa lamurim mai bine lucrurile”, ii cere episcopul intr-o scrisoare ce poarta data de 2 iulie 1961. Supus, Manuil s-a grabit sa ajunga in fata arhiereului, care i-a adresat fara ocolisuri toate intrebarile din scrisorile oamenilor. “Doar ce l-am intrebat ca, deodata, m-a facut sa vad ceva de era sa cad jos. Dar despre asta nu este voie sa vorbesc”, a marturisit episcopul Ambrosie. De atunci, desi a mai primit scrisori ce relatau fapte de necrezut, episcopul Slavei nu i-a mai adresat lui Manuil nici o intrebare, dar nici nu a dezvaluit secretul, pe care l-a luat in mormant.
Solomonarul Samson
De la o vreme, parintele Manuil a inceput sa plece din Carcaliu, calatorind prin satele lipovenesti din Bucovina si Moldova, unde citea molifte bolnavilor si aducea ploaia prin rugaciunile sale. Deseori era insotit de Samson, un lipovean din Bucovina, care aparuse intr-o zi, ca din senin, in preajma sa, si ii devenise cel mai apropiat prieten. “Samson arata mai batran decat era, poate din cauza ca a trebuit sa isi poarte de grija singur. Era un om calm si tacut si umbla mereu imbracat cu o rubasca alba, din panza subtire, chiar daca afara era ger sau zapada”, isi aminteste clopotarul Ivan.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Biserica din Carcaliu, astazi
�
Despre Samson, oamenii spuneau ca a ramas orfan de mic si s-a refugiat in padure, unde a trait ascuns in scorbura unui copac. Cand a fost gasit, avea aproape noua ani, dar, pentru ca fusese atata vreme singur, nu mai stia sa vorbeasca si sa se poarte ca un om. Crescut in apropierea muntilor Semenic, Samson avea puterea de a “simti” aurul, pe care il descoperea cu ajutorul nuielei sale de alun. Desi era un simplu mirean, cunostea pe dinafara scrierile sfinte si prorocea in versete, asemeni lui Manuil. Cand erau impreuna, rugaciunile lor erau mai puternice si aveau darul de a cobori ploaia asupra recoltelor parjolite de seceta. Cei doi aveau puterea de a starni si vijelii care se abateau fara mila asupra celor ce nesocoteau randuielile sfinte. La manie, Samson era mai aprig decat Manuil si nu pregeta sa ii pedepseasca pe pacatosi. Odata, infuriat de faradelegile unor staroveri dintr-un mic sat dobrogean, a trimis asupra lor o furtuna naprasnica. In cateva minute, acoperisurile caselor au fost smulse, gradinile devastate si recoltele facute una cu tarana. Cuprins de mila fata de nenorocirea oamenilor, Manuil l-a dojenit pe Samson si i-a interzis ca pe viitor sa mai fie atat de aspru.
“Dupa moartea parintelui Manuil, Samson a plecat, si multa vreme nu s-a mai stiut nimic de el. Pe urma s-a auzit ca a fost foarte bolnav si la scurt timp s-a stins. Mereu spunea ca el, la fel ca si Manuil, ar fi trebuit sa traiasca in Serbia. Dar au iubit mult tinuturile acestea, unde asteptau sa se petreaca o mare transformare spirituala. Nu a dat niciodata prea multe lamuriri, doar spunea ca ei sunt numai niste vestitori”, isi incheie povestea clopotarul, clatinand ganditor din cap. Acum, ca a prins pofta de vorba, ar mai avea multe de spus, insa este aproape mijlocul zilei si mos Simion ne grabeste spre casa parintelui Manuil.
Axenia
Ne intoarcem pe ulita larga, sub razele galbene ale soarelui de toamna. Mergem vreo 50 de metri si ne oprim in fata unei case mari, vechi, ce poarta, pe sub stratul de praf, urmele unei vieti mai bune. Mos Simion bate cu putere in poarta scunda si, dupa cateva momente de asteptare, ne deschide o femeie maruntica, ce se da repede inapoi cand vede musafiri straini. Este Axenia, fiica parintelui Manuil, care a ramas singura in casa parinteasca. E greu sa ii dai o varsta, are parul carunt, dar tenul ii este alb si neted. Ne masoara cu o privire albastra si voit rece, apoi zambeste, dovada ca am trecut testul primelor impresii si ne pofteste sa intram. Ne asezam toti trei la o masa trainica, din lemn, mestesugita cu ani in urma de parintele Manuil. “Ii placea sa munceasca, mai ales tamplarie. Parca il vad lucrand aici in curte, avea putere cat trei, cum se spune, si nu obosea niciodata. Mereu glumea cu noi si cu mama, iar daca il intrebam despre treburile lui, radea si schimba repede vorba. Nici eu, nici fratele meu, nu am stiut nimic despre minuni. Auzeam tot felul de lucruri prin sat, dar nu stiam cat este nascocire si cat adevar. Abia cand a simtit ca se sfarseste, ne-a spus ca tot ce zic oamenii despre el este adevarat. Daca ar fi fost ceva inventat, ne-ar fi spus: “Nu credeti cutare lucru”. Dar el asa s-a stins, zicand ca tot ce se vorbeste este adevar.” Glasul i se inmoaie de emotie si isi sterge pe ascuns, cu marginea basmalei, urmele de lacrimi care i s-au ivit in colturile ochilor. Acum, ca s-a intors cu gandul la vremurile acelea, simte nevoia sa mai zaboveasca pe taramul amintirilor.
Ne povesteste cum, intr-una din verile copilariei, venind de la joaca, s-a izbit de un om care iesea din camera tatalui ei. Figura strainului ii parea cunoscuta, insa Axenia nu isi putea aminti cu exactitate cine este. Spre seara, cand a intrat in biserica, a vazut chipul necunoscutului privind-o de pe una dintre icoanele vechi de lemn: era Sfantul Ioan Evanghelistul. “Nu am indraznit sa-l intreb nimic pe tata si, chiar daca l-as fi intrebat, el ori ar fi glumit, ori ar fi schimbat vorba, cum facea de obicei.”
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Ultima fotografie
�
De atunci s-au mai intamplat si alte lucruri neobisnuite, pe care azi le vede intr-o alta lumina. “Nu intelegeam cum poate el sa iasa in ploaie, fara sa-l atinga strop de apa, in timp ce altii erau uzi pana la piele, sau de unde stia tot ce scrie in ziar numai trecandu-si privirea peste pagini.”
In anii ’50, cand Manuil devenise preot, in Romania, partidul comunist ducea deja o politica agresiva de sovietizare. In Dobrogea, rusii lipoveni ar fi trebuit sa fie primii care sa imbratiseze entuziast modelul fratilor rusi si, de aceea, comunitatea din Carcaliu se numara printre obiectivele activistilor de partid. Insa realitatea a infirmat rationamentul comunistilor. Lipovenii nu erau deloc dornici nici sa inceapa lupta de clasa, nici sa puna umarul la marea colectivizare. Preotul Manuil, care le insufla oamenilor credinta si le amintea ca intaia datorie o au fata de tara care i-a adoptat, devenise un “element social negativ”. “Aparusera prin sat niste inscrisuri anticomuniste si ei il banuiau pe tata. Oamenii vorbeau impotriva comunistilor si activistii spuneau ca preotul Manuil ii incita la revolta”, isi aminteste Axenia.
Desi era anchetat aproape saptamanal, parintele Manuil nu si-a abandonat convingerile patriotice. S-a opus cand a fost obligat sa isi dea copiii la o scoala unde se preda numai in limba rusa. Se gandea ce viitor vor avea daca nu vor sti sa scrie si sa citeasca romaneste. “Zicea de mine: “Daca trimit fata la magazin dupa ceva si nu stie sa citeasca eticheta, cine stie cu ce vine inapoi?”", isi aminteste Axenia. “Pana la urma, a fost arestat si condamnat la moarte. L-au inchis la Macin si doua saptamani nu am stiut nimic de el. Pe urma am aflat ca a fost osandit si voiau sa-l impuste, fara proces, fara dovezi, asa, de pe o zi pe alta.”
Dar nu era scris ca viata parintelui Manuil sa se sfarseasca atunci. Peste noapte, la sediul securitatii din Macin, a aparut un oaspete neasteptat, care a cerut eliberarea condamnatului. A doua zi, in loc sa fie executat, Manuil Petrov a fost lasat sa se intoarca acasa. Revenirea lui in sat a fost privita de oameni ca o adevarata minune.
Infruntand Dragonul Rosu
In urma acestei intamplari, preotul Manuil a devenit si mai atent, ca nu cumva copiii lui sa vada sau sa auda ceva ce le-ar fi pus in primejdie vietile. A continuat sa cutreiere satele
din Dobrogea, vindecand boli ce pareau fara leac, indemnand oamenii sa isi afle salvarea in credinta si rugaciune. Deseori, satenii il vedeau mergand alaturi de niste oameni foarte tineri sau foarte batrani, care raspandeau o lumina stralucitoare, ce nu era de pe lumea aceasta. De cate ori poposea intr-un sat, lumea se aduna in jurul lui, iar parintele Manuil vorbea insufletit despre timpurile noi care vor veni si despre schimbarile pe care le vor aduce. Stia ce se intampla peste granita, cum se lupta pentru a-si pastra credinta crestinii din celelalte tari cotropite de “Dragonul Rosu” (Uniunea Sovietica). Nu se stie de unde, Manuil parea a cunoaste amanuntit situatia ortodocsilor din Serbia si, pretextand ca recita din Apocalipsa, vorbea despre insemnele “diavolului” ce a ridicat impotriva Bisericii drapelul rosu, insemnat cu steaua in cinci colturi si secera mortii.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Alaturi de episcopul din Salva Rusa (parintele Manuil – al treilea din dreapta)
�
“Samson mi-a spus ca l-a cunoscut pe tata in Serbia, iar apoi s-au intalnit in Etiopia. Am crezut ca nu aud bine, pentru ca tata nu plecase niciodata de acasa, si l-am pus sa repete. El a repetat clar numele mai multor tari, de care eu nu auzisem pana atunci. Dar cum sa fi ajuns el asa departe, la o distanta pe care nici nu mi-o pot inchipui, cand stiu ca nu a lipsit niciodata prea mult din sat?”, se intreaba Axenia. Face ochii mari, a mirare, cand afla ca Etiopia este singura tara crestin-ortodoxa din Africa si ca negrii ce traiesc acolo isi fac semnul crucii si se inchina la Domnul Dumnezeu. Dispare pentru cateva momente in casa si se intoarce cu un plic ingalbenit de vreme, pe care il deschide cu grija. “Astea sunt scrisorile ramase in urma lui tata. Unele sunt primite de parintele Aghei, scrise de oamenii din sat, altele au sosit tocmai de la muntele sfant Hermon, de la calugarii de acolo”. Si ordoneaza pe masa, una cate una, foile scrise cu litere slave. La sfarsit, aseaza cu duiosie o fotografie cu margini zimtate, din care ne priveste un barbat voinic, cu barba argintie si stufoasa, rasfirata pe pieptul sutanei. Are ochii scanteietori, si privirea lui apriga pare ca te atinge in strafundul sufletului. “Era un om vesel si senin, dar cand se supara, iti dadeai seama din privire. Daca erai vinovat, se uita la tine si trebuia sa marturisesti. Poza asta a facut-o cu putin timp inainte sa moara”, rosteste incet Axenia si privirea i se impaienjeneste de lacrimi si de dor.
Cu timpul, parintele Manuil devenise tacut si parca uitase sa mai rada. Obisnuiti cu firea lui vesela, oamenii au inceput sa-l intrebe ce s-a intamplat de nu mai glumeste. “Mi-a interzis ingerul”, raspundea el cu gravitate.
In primavara anului 1976, de Florii, a tinut ultima sa slujba la biserica din Carcaliu. La scurt timp, s-a stins din viata, la un spital din Bucuresti. “De cand a intrat el in spital, oamenii au inceput sa se agite, de nici doctorii nu stiau ce se intampla. Parca si acum il vad in clipa cand a inchis ochii. In salon, toti bolnavii s-au speriat, desi el s-a stins in tacere. O femeie a strigat: “A zburat ingerul!”. Pe urma, toate au mers lin, de parca cineva randuise dinainte sa fie pregatit sicriul, masina cu care sa il aducem acasa, toate cele trebuincioase inmormantarii. Nu a fost nevoie sa facem nimic, toate treburile se rezolvau singure. Abia atunci am inteles cine fusese tata.”
Preotul fara cruce
In cimitirul de la marginea satului, nu-i nici tipenie de om. Se aude doar fosnetul ierburilor uscate de soare care au crescut pana la genunchi. Desi traditia spune ca preotii trebuie sa fie inmormantati in curtea bisericii, parintele Manuil a cerut sa fie ingropat aici, in cimitirul satului, ca un lipovean obisnuit. Si a mai avut o dorinta, pe care nimeni nu a reusit sa o inteleaga: la capataiul sau sa nu vegheze nici o cruce. Ascuns intr-un deplin anonimat, mormantul preotului Manuil pare a fi de negasit. Asa ar fi ramas, daca groparul Cosma nu ar fi trecut prin cimitir. Lasa in drum roaba cu pamant si se apropie in graba, dornic sa fie de ajutor. Cand aude ce mormant cautam, fata i se lumineaza de mandrie. “Eu sunt nepotul lui, tot Petrov ma numesc. Nu a vrut sa se stie unde ii este mormantul, nu a vrut sa i se faca monument, nici cruce nu a vrut. Asta a fost dorinta lui si familia a respectat-o.” Se opreste in fata unui petic de pamant napadit de buruieni. Aici, in urma cu 35 de ani, a fost inmormantat Manuil Petrov, preotul lipovean care mergea pe ape si zbura prin vazduh, vorbea cu sfintii si deschidea cerurile.
Scrisorile lipovenilor din Carcaliu despre minunile parintelui Manuil
PRIMA SCRISOARE
4 martie 1970
Draga parinte Aghei,
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Fragmente din scrisori
�
Va scriem aceasta scrisoare despre preotul Manuil. Draga parinte Aghei, noi nu mai suntem copii; avem aproape 66 de ani sau mai mult. Va scriem o intamplare foarte inspaimantatoare. Veneam de la lucru intr-o zi de joi, la orele 14.00-15.00, si am trecut Dunarea la Ghecet Smardan. Asteptam autobuzul ca sa mergem acasa. Stand pe malul Dunarii langa bufet si privind in partea unde bacul traverseaza Dunarea, vedeam ceva pe apa ca o barca, dar parca nu era barca, ce se apropia spre partea asta, la Ghecet. Noi eram 11 barbati si 7 femei, cum cunoasteti brigada.
Ne uitam si, cand s-au apropiat, erau trei barbati pe apa, care mergeau ca pe gheata. Cand ne uitam mai bine, era preotul nostru Manuil si doi batranei de-o parte si de alta a lui.
Femeile noastre s-au speriat, s-au intors, au inceput sa tremure si nu puteau scoate un cuvant. Noi priveam. Ei au sosit la mal, au intrat sub streasina bufetului si s-au oprit langa o masa. Preotul Manuil a intrat in bufet si a adus o sticla de apa minerala. Unul din ei a scos trei pahare si le-a pus pe masa. Parinte, paharele straluceau ca soarele, de nu puteai sa te uiti la ele. Preotul Manuil a turnat apa in fiecare pahar, au baut si deodata au disparut.
Draga parinte, noua ni s-au taiat picioarele de frica si nu mai stiam unde sa mergem. Unul din noi a zis sa mergem in partea cealalta, la Braila, altii – acasa. Pana tarziu, am ramas pironiti in acel loc. Nu puteam face un pas. Abia la ultima ora am plecat. Femeile noastre s-au imbolnavit de frica.
Draga parinte, ceea ce am vazut aceea v-am scris. Noi am fost 18 persoane si cu totii am vazut cum preotul Manuil trecea Dunarea cu doi oameni.
Plecaciune parinte si nu va suparati ca nu v-am spus mai mult ca ne e frica.
Oamenii din comuna Carcaliu
A DOUA SCRISOARE
Data necunoscuta
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
�
Parinte Aghei, eu sunt sofer de rata.
Parinte, Dumneata iti aduci aminte ca intr-o zi mi-ai urcat in autobuz la Galati un preot solid cam sur, nu? Ce-am patit cu el! Nu-mi pot reveni nici astazi.
Parinte, mergeam. La podul peste Siret, preotul a disparut din autobuz. Am ramas toti inmarmuriti. Ne priveam unul pe altul si n-am putut vorbi pana la Braila.
Parinte, cand am ajuns in autobaza, am oprit si toata lumea a coborat fara murmur si sovaire si a luat-o din loc. L-am vazut pe preot cu doi tineri atat de frumosi, ca te prindea mirarea. Straluceau ca si aurul. Carnea tremura pe mine.
Urmarindu-i, au inceput sa dispara, sa se topeasca. Si s-a dat un luciu in mine, cand m-am trezit, nu stiam unde merg si m-am slabit la nevoie mica si mare.
Asa am patit parinte. De unde Dumneata l-ai gasit pe preotul ala? M-ai nenorocit complet. Cand o sa mai dea de mine, nu-l mai primesc in autobuz, pe cuvant parinte.
Parinte, te rog frumos sa nu spui la nimenea ce ti-am scris, ca stiu cum e lumea din ziua de astazi. Eu ce-am vazut, aia v-am scris.
Placaciune parinte.
A TREIA SCRISOARE
Dragul nostru parinte Aghei,
Noi suntem sapte suflete care ne temem mult de parintele Manuil, pentru ca am vazut o mare minune de la el. Dupa cum stiti, el a fost pescar, iar noi am fost targovete. Cumparam de la el peste si s-a intamplat ca odata sa bem cu el si asa ca ne-am imbatat. Noi, pacatoasele, am vrut sa-l atragem la desfranare. Pentru Hristos, iarta-ne ca suntem nevrednice. El cand a vazut aceasta, s-a suparat si a inceput sa ne sperie si ne-a intrebat daca noi stim cine este el.
Reportaj pe urmele unui reportaj: Manuil, preotul zburator
Mormantul dintre ierburi
�
Draga parinte, aceasta s-a intamplat pe Dunarea cea veche, si stiti ce apa adanca are aceasta. El a inceput sa mearga deasupra apei, tocmai pana la mijlocul Dunarii. Cum se merge pe gheata, asa mergea el pe apa, si apoi s-a intors, parinte drag. Noi cum am vazut ca el a mers pe apa si se intorcea, am cazut cu fetele la pamant si, intr-o clipa, ne-a trecut mahmureala si ne-am facut moarte de frica. El s-a apropiat de noi si ne-a intrebat care vrea sa se desfraneze prima cu dansul. Noi zaceam ca niste morti si el s-a apropiat si a inceput sa ne ridice una cate una. Ne-a spus “Cum de sunteti poznase ca pisicile si fricoase ca iepurii? Acum ati vazut cine sunt eu sau nu? Spuneti-mi!” “Noi am vazut cine esti”, am raspuns, abia atunci dezlegandu-ni-se limba. “Daca veti spune cuiva ce ati vazut aici, atunci veti muri toate pe loc si nu veti avea parte de Imparatia Cereasca.”
Draga parinte, transmiteti Sfintia Voastra episcopului, caci noi nu-i spunem nimic. Iarta-ne, pentru Hristos, pe noi pacatoasele. Noi nu putem face aceasta, ne temem pentru ca el este un mare om. Iertati-ne! Chiar daca v-am dat scrisoarea, sa nu credeti ca noi am trait cu el.
Foto: arhiva publicatiei “Zorile”, a Comunitatii Rusilor Lipoveni din Romania
+desi am inceput sa scriu demult la acest comentariu si deabia acum am reusit a ti-l trimite pt ca am avut altele de facut in spatiul acesta internetian dar si sa mai lucrez yoga. crezi ori nu , nu am absolut nici o urma cit de mica de rautate asupra ta ba chiar i-mi place ca pe blogul tau arati si intradevar adevaratele nedreptati dar in legatura cu scoala noastra bati rau cimpii si nu-ti mai dai, ori poate i-ti dai seama si nu ai ce face deoarece pactul ce l-ai facut cu raul l-ai facut, tu stii de cind si de cind ai inceput sa te lenevesti sa nu mai lucrezi yoga, chiar tu ai recunoscut intr-un articol al tau din septembrie. vezi ca ce ti-am scris in acest text mai jos s-a si petrecut de eliminare din sc. de yoga dar nu din cauza altora, ci numai a ta si a decaderii tale si continuarii ei cit mai drastice si rapide. te sfatuiesti sa nu incepi sa discuti aceasta problema si alte sanctiuni de la divin ce vor veni inerent si alte critici de la alti colegi care vad cu adevarat lucrurile adevarate, cu discernere spirituala pura, nu cei care i-ti tin isonul la ce spui tu ca ar fi adevarate. da dovada de intelepciune, umilinta, etc. si revino-ti, macar acum in al 12-lea ceas si fa-ti mea culpa, indreptindu-te ca inca nu-i tirziu. acum citeste te rog mult si cele scrise mai jos, in timp, din septembrie pina acum. mihai rapcea(râpcă, râpce, s.f. (reg.) ramuri uscate rămase de la curățatul viei,vezi ce spuneam mai sus,cu uscaturile,ai nume predestinat,ar fi bine sa ti-l schimbi pt o rezonanta mai buna pt ca altfel devii astfel,stii legea divina a ei)tu nu ai aplicat din lene si nu ai reusit continenta(stiu de la o iubita de-a ta dar nici ca nu aveai afectivitate,fiind rece ca un sloi de gheata) si de-aceea o critici,dind friu egoului cu cele ale lui ce spun intr-un comentariu, zicind pe la tv:”da, am spus-o și o mai repet de ori câte ori este nevoie(pina te vei trezi din adormirea mintii divine,i-ti doresc, retractind tot ce ai zis):genul acesta de activități preponderent sexuale, nu fac cinste lui gregorian bivolaru ca persoană și nici sistemului yoga, pe care îl descalifică în fața a milioane de oameni”da pt acele fiinte nestiutoare, neinitiate,prostite,manipulate,etc.,doar pt acestea dar pt celelalte citeva mii din intreaga lume ,nu,este ceva normal,ceea ce fiecare om ar trebui sa le practice pt a fi cu adevarat fericiti,sanatosi,etc..am vazut articolele tale, te-a furat socialul lumii acesteia fals,ce este indepartat de adevaratele legi,principii,etc,divine.a inceput sa-ti placa ce-i ce sunt deopotriva cu tine,la acelasi nivel de intelegere doar mentala,rece,fara balanta dreptatii inimii,a sufletului.daca nerealizarile tale spirituale sunt caldute,numai incepe sa scoti duhori greu mirositoare,ale iadului,ce se exprima prin egoul micut,prostut si orgolios,ce i se pare doar ca vrea sa descopere adevarul dar este tocmai invers,vrind sa-i tragi si pe altii in mocirla neadevarului in care te aflii tu si cei ca tine.tot ce spuneti voi este materialul mintii voastre si al tau ce nu este bun,pt ca percepe mai totul eronat. dovada este ce spui aici: fragmentul era de-o idiotenie crasa si se referea la harta astrala a romaniei, incercandu-se in mod fortat sa se aduca ca argument in sprijinul teoriei mesianice a poporului roman, proba „irefutabila” ca mari actori (precum toma caragiu, amza pelea, florin piersic) care au jucat in filme istorice unele personaje providentiale din istoria noastra (decebal, mihai viteazu), au in astrograma nu stiu ce planete eroice si spirituale. situatia este de-a dreptul hazlie daca stai sa te gandesti ca de fapt nu actorii respectivi conteaza ci personajele istorice interpretate de ei, respectiv astrogramele acestora. tocmai ca de actori se spune nu de personaje, ca au avut in astrograma lor, planete eroice si unele conjuncturi astrale in acest sens de au putut juca foarte bine aceste personaje eroice, nu cum gresit ai inteles si le intelegi pe toate, datorita mentalului tau neclar si intoxicat,din cauze subtile ale atitudinii gresite in gindire,fapta,cit si alimentare. ia si reciteste bine si vezi ca am dreptate,mai mihai,te-ai dat de gol singur cit de lucid esti la minte si ce bine judeci tu cazurile, de-aceea ti-ai facut blog ca nu esti in stare sa fii independent ca unii colegi de-ai nostrii si ca sa intrii in gratiile sefilor tai masoni ori si mai grav ti-au spus sa-ti deschizi unul pt a arunca cu noroiul mintii tale(iar nu ti-o zic cu rautate,ci spun un adevar) in misa si grig, ca sa poti exista in continuare ca angajat al tribunalului lor. nu ma mira chiar sa te fi racolat in masonerie, de vorbesti de romania in cadrul articolului ce se afla si acel fragment de mai sus pe albastru, prostiile ce le spui. sa stii ca romaniei nu-i v-a putea lua locul nimeni pt ca este mult prea avansata spiritual, fata de toate popoarele lumii. daca tu nu mai poti vedea in intunecimea mintii tale aburita de materialismul specific zodiei tale a taurului, ce te-a acaparat foarte mult si te trage in jos tot mai mult, numai incinge si mintile altora cu parerile tale despre romania, ca sunt foarte gresite si-ti faci karma omule, trezeste-te, ca nu-i acesta adevarul. se vede si dupa vocabularul tau de mahala”imbirligate” ce nivel de constiinta josnic ai. nu poti fi in stare sa judeci niste lucruri atit de adinci si subtile, nu ai nivelul si gata. doar egoul tau ce creste din zi in zi, care este ingimfat si prostut crede ca v-a fi astfel cu romania. ia v-a fi ajutata de alte tari la spiritualizarea oamenilor ce vor ramine dupa 2012 dar fi pe primul loc, pionul principal, nucleul, vei vedea ca asa v-a fi, in ciuda unor probleme de suprafata, ce pt d-zeu nu sunt, ci doar teste ca ea sa se maturizeze la maxim, sa poata sa duca crucea si destinul altor tari pe inalte culmi spirituale si de a le fi un ghid foarte bun, ai inteles. numai astfel trecind prin toate acestea care trece romania actualmente, v-a fi capabila de misiunea sa spirituala imensa. are teste pe masura nivelului sau de constiinta, cum a avut iisus. asa ca renunta in a mai judeca tu, doar ce vezi cu ochii mintii tale necurate si apucate cit mai grabnic sa o curatesti, echilibrindo cu inima sa gindeasca drept si la obiectivitatea cea divina, nu cea lumeasca eronata. dar cum sa-i faci astrograma lui decebal? si atunci s-a gasit un „istet” care sa descopere noi „argumente” despre cat de grozavi si minunati suntem noi romanii, si ce viitor minunat avem in fata, pentru ca toma caragiu si florin piersic aveau saturn si uranus imbarligate in mod armonios pe dupa lilith. si atunci ma intreb si eu ca bula: cum poate sa fie o greseala de redactare o asemenea aberatie?! nu vorbim aici de o virgula sau de un cuvant pocit(cum l-ai pocit mai jos pe vacanta), ci de o intreaga idee, emanata din creierul infierbantat al unui facator de caiete de vacata. ai grija ca al tau este cum spui, de materialitatea ce te-a furat fara sa-ti dai seama, chiar tu ai grait acest lucru,inconstient,in articolul despre “inceperea noului an de yoga la misa”. aceasta te v-a sustrage din ce in ce mai mult in jos, pe nesimtite, incepind sa iubesti mai mult cele lumesti, spunind dupa aceea, aaa… pai asta este nu am ce face, este greu sa te descurci altfel,fara aceea, fara cealalta si astfel te pacalesc cei mici>diavolii si te miri negativ de unele lucruri ce le vezi distorsionat la aceasta scoala si la grig. i-ti spun ca te inseli foarte crunt chiar daca ai tu dovezi zdrobitoare ca acte ce se pot falsifica si altele palpabile, ce te fac sa nu te indoiesti de probitatea lor dar ele sunt doar niste probe cu sferturi de adevar, care sunt amplificate de mintea cea egotica, geloasa, invidioasa, etc., ale unor vietati omenesti in micimea lor spirituala si sufleteasca, ce nu au anahata functionabila armonios pt ca ar simti si vedea cu totul rostul aparentelor greseli de atitudine ale lui grig. ele dpdv spiritual au o importanta foarte mare in a maturiza discipolii dar nu sunt intelese ca atare, subtil, ci doar cum se vad grosier de mintea tot la fel de josnica a saracilor spiritual detractori dar si a tuturor de un anumit nivel spiritual, adica majoritatea lumii. si eu am fost in situatia de a da banii, treisferturi la misa de la spectacolele artistice de teatru si muzica ce trebuia sa le facem in libia si egoul meu incepuse sa fie deranjat de aceasta dar cind m-am ridicat deasupra sa am vazut care este scopul divin, inalt al acestei daruiri banesti din partea mea, a efortului meu depus, vazind nimicnicia gindirii egotice de a darui cu greu ceva ori chiar deloc, altcuiva acel ceva al sau, muncit cu multe riscuri. de fiecare data ma bucur cind inteleg telul acestor comportari ale lui grig, multumindu-i lui d-zeu ca mi-o da de fiecare data cind ma centrez, focalizez in anahata si shahashrara, evoluind cu fiecare intelegere date de minte numai si doar cind o trec si prin inima,judecata ce o emit cind am tendinta sa critic. numai neimplinirile, nereusitele spirituale, etc., ce defapt sunt ale neputintei egoului cind actioneaza neintegrat divin, ne fac sa gindim astfel, rece, fara sentimentul iubirii, iertarii, etc.. stii ce minunat este cind le ai pe toate acestea dar si luciditatea, discernerea, pacea mintii, ce-o da numai sinele divin din noi, inima, sufletul. hai mihai revino-ti si mai renunta la beneficiile aparente materiale, confortul si altele ce ti le dau dar te trag in jos, nemilos de subtil, siret si pervers. astfel am facut si eu renuntind la multe avantaje, pozitie sociala, etc.,etc., din 1990 incoace si dupa, sesizind ca erau doar ambitiile egoului si nu sinelui divin,crescind usor si sigur spiritual, treapta cu treapta si cu unele mici poticneli
citeodata dar care ma ambitioneaza sa nu ma las deloc pina la o realizare cit mai inalta si sigura. postez aici acest titlu de pe google de mai jos, nu din rautate ci cu un anumit scop, ce ti-l voi spune altadata, ori daca vei lucra cit mai mult pe anahata si shahashrara il vei intui si-l vei si intelege.> nu urmati apelul avocatului mihai rapcea!!! – forum crestin ortodox http://www.crestinortodox.ro › … › generalitati › generalitati – în cache nu aveti de unde sti, insa acest mihai rapcea este membru al sectei yoghine m.i.s.a[miscarea de integrare in satana], precum si avocatul … voi incheia aici dorindu-ti tie si la toti care i-ti viziteaza si scriu pe blog, intelepciunea, discernerea si tot ce tine de inima si mintea armonioasa . si i-ti las aici un link
pt a te convinge ca inima este mai puternica ca si creierul:
http://www.newstream.ro/be-healthy/noutati/323-puterea-vindecatoare-a-inimii.html
p.s. cele ce ai scris tu si amicul tau blogar, in privinta cartii tantrice copiata de grieg, mi-am dat seama cit de josnici, prostuti, superficiali si rau intentionati sunteti. el nu a facut decit sa esentializeze in stilul propriu si benefic, niste informatii de valoare divina, sa adauge tot de la d-zeu ce se manifesta prin el, din experienta sa vasta, care nu se compara cu a nici unui maestru tantric, chiar si acesta ce a scris cartea, unde prin unele paragrafe ale cartii chiar bate cimpii si grieg a scos aceste neadeavaruri din ea, facind foarte bine si partile ritualice satanice(voi vroiati sa arate niste lucruri nelalocul lor, foarte daunatoare evolutiei oricarui om, nefiind in ordinea cea buna a lui d-zeu) ale celor ce le-au pus in practica, de-aceea au si inebunit pt ca atunci prin ei si oricine fac astfel de experiente, demonii si diavolii le i-au energia mentala si vitala total, beneficiind ei de ea mult timp. cei neexperimentati, superficiali, neinitiati in tantra ca tine si amicul tau interlinch, spun ca aceste practici tantrice sunt periculoase dar nestiind ca doar ritualurile cu invocari de mantre inversate si altele duc la aceste esecuri tragice, nu cele cu invocatii de puteri cosmice si alte entitati benefice divine. asa ca sa nu dea vina pe cei bun ci pe cei rau. oricum sa stii ca si tu si el si oricine care vorbiti, vrute si nevrute despre unele lucruri intelese ori neintelese, stiute ori nestiute, cu intentie buna ori nu, legea karmei tot actioneaza, fiind neutra de oricine si orice, facindu-va karma negativa la greu. mai este timp sa reveniti oricind pe calea cea buna si sa mai ardeti din ea, sa apucati sa recititi cele tantrice, sa le puneti in aplicare asa cum scrie la carte, sa aveti macar rezultate… etc., etc. si dupa aceea veti avea dreptul sa vorbiti in adevarata aflare in cauza, nu asa dupa urechea mintii voastre, ca si cintaretii fara voce si talent. la studiu si practica baieti. cu mult drag, gabriel.*^
Gabriele, nu mai sunt litere mici la voi la MISA? S-a epuizat stocul? Invata frate limba romana inainte sa te dai in stamba pe aici.
detaliaza cum a fost intalnirea cu G !!!
ai spus ca o vei face…
acorda-ti timp ptr asta
multumim
Multumesc din suflet pt. ca ati acceptat sa-mi reprezentati cauza. Cred ca bunul D-zeu ne va da izbinda prin intermediul d-voastra. Va doresc, cu ocazia Sf.Nicolae, sanatate, pace, prosperitate succes in ceea ce v-ati propus, Lumina si Iubire Divina. Doamne ajuta! Daniela Lofler, Oradea
Interviu cu Părintele Justin Pârvu: Cunoașterea martirilor și adevărului istoric va trezi în noi și cunoașterea de sine
realizat de monahia Fotini, 25 noiembrie 2011
Părinte, vrem să cunoaștem părerea sfinției voastre despre Marele Voievod Mihai Viteazul, mai ales pentru că se vorbește acum despre descoperirea unor oseminte cu aspect de sfinte moaște, ce se presupun a fi ale măritului voievod. Se știe că mitropolitul Nestor Vornicescu propusese canonizarea lui Mihai Viteazul, dar dosarul de canonizare se află încă pe masa sfântului Sinod, fără răspuns. Sfinția voastră considerați că este un sfânt?
Fără îndoială că este sfânt, ca de altfel majoritatea voievozilor români care și-au iubit neamul, și mai mult decât neamul, dreapta credință a Bisericii de Răsărit. Mihai Viteazul, însă, a excelat mai mult decât toți prin această dorință divină de a unifica pe toți românii, toți locuitorii acestei vechi Dacii, dezbinați de popoarele păgâne de-a lungul timpului, într-o singură națiune – națiunea română. Dacă nu era Mihai Viteazul, să spunem că astăzi am fi avut Moldova și Țara Românească, dar Ardealul sigur nu mai era al nostru. Datorită lui, în pământul Ardealului încă se mai săvârșesc liturghii ortodoxe, unde românii ardeleni se pot împărtăși cu sângele și trupul lui Hristos. De aceea ungurii nu îl suferă deloc și au dus constant o campanie de denigrare a voievodului, astfel încât istoria să îl scoată din paginile ei.
Îmi aduc și acum aminte, când eram mic, în școala primară, cu câtă demnitate și patriotism ne preda învățătorul lecția despre Mihai Viteazul. Astfel de cuvinte ți se imprimă în suflet și îți insuflă și ție această iubire și jertfă de neam și țară. Așa mi-a rămas imaginea lui Mihai Viteazul în vederea mea de copil de atunci, impresia de stăpân, o figură demnă și neslugarnică. Aceasta era pentru mine imaginea poporului român – demn și neslugarnic. Acum însă istoricii îți predau altceva, altă variantă istorică sau vorbesc prea puțin despre domnitorii noștri viteji, special pentru a stinge din noi orice urmă de patriotism, de jertfă și onoare. Nu, noi trebuie să fim slugi și cerșetori și în fața Occidentului, și în fața Răsăritului.
Iată că s-au descoperit acum, într-un sat din Teleorman, aceste oseminte, fără cap, galbene și frumos mirositoare. Nu știm dacă sunt ale lui Mihai Viteazul, dar sunt câteva argumente ce ar demonstra că ar fi cu adevărat ale domnitorului. Faptul că s-au găsit într-o mănăstire, Plăviceni îi zice acum, ridicată de doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazul, cu hramul Sfântului Arhanghel Mihail, ocrotitorul ceresc al domnitorului. Se spune că această biserică îi era dragă domniței, deoarece din alunul în care s-a adăpostit odată de turci, scăpând de la moarte, a construit sfânta masă, unde se află altarul acestei biserici. Ei bine, în curtea acestei mănăstiri, părinții cu muncitorii de acolo au observat cum se surpa pământul într-un loc unde ei făcuseră un foc. Săpând puțin, pământul s-a scurs ca într-o clepsidră și s-au descoperit niște cărămizi ce alcătuiau un zid ce împrejmuiau niște oseminte, sfinte moaște, care în timpul liturghiei izvorăsc bună mireasmă. Acum sperăm că se vor face cercetări pentru a verifica dacă sunt sau nu ale voievodului Mihai acele sfinte moaște.
Este foarte interesant faptul că în paralel cu aceste cercetări și descoperire, s-au făcut și săpături arheologice la spitalul penitenciar din Târgu Ocna, spre aflarea moaștelor Sfântului Valeriu Gafencu, unde s-au găsit câteva oseminte frumoase la culoare ale foștilor deținuți anticomuniști. Nu cred că este întâmplătoare această coincidență. Sfinții și martirii neamului românesc comunică între ei și vor să fie proslăviți ca să mijlocească pentru noi înaintea Tronului lui Dumnezeu. Și aceasta pentru că Dumnezeu iubește neamul românesc și scoate la lumină aceste oseminte de martiri, într-o perioadă anevoioasă, în care România are nevoie de ajutor dumnezeiesc.
România este o țară binecuvântată și iubită de Dumnezeu, și aceasta nu o spun cu mândrie, și Dumnezeu, așa cum a vrut și până acum să păstreze acest neam neștirbit și credincios Lui, așa și acum vrea să ne păzească de greutățile și nelegiuirile ce se vor abate asupra întregii lumi. Pământul acestei țări este sfânt prin martirii și sfinții pe care îi adăpostește în adânc, iar sângele și rugile lor s-au suit până la Tronul lui Dumnezeu. România a și rămas de altfel țara ortodoxă care și-a păstrat tradițiile și evlavia mai mult decât toate celelalte țări ortodoxe. Ne-au luat agricultura, ne-au luat comerțul, ne-au luat toate bogățiile și aurul acestei țări, dar nu ne-au luat credința, nu ne-au luat tradițiile și evlavia creștină. De aceste realități dau mărturie și pelerinii străini, chiar episcopi, patriarhi și mitropoliți care rămân impresionați de evlavia acestui popor, ce continuă să își păstreze obiceiurile într-o lume modernă de azi.
Și acest lucru m-a făcut să îmi amintesc de ceea ce spunea Corneliu Zelea Codreanu – că aici vor veni toate neamurile să se desfăteze de frumusețea și bogăția acestei țări. Iată cum cuvintele lui se adeveresc. Și văd o asemănare mare între acest Codreanu și domnitorul Mihai Viteazul, pentru că amândoi au luptat pentru biruința acestui neam, prin stârpirea tuturor dușmanilor și străinilor ce ne-au oprimat și furat bogățiile și valorile țării. Amândoi au murit martirizați pentru niște idealuri mărețe și dumnezeiești. Amândoi erau personalități puternice, alese de Dumnezeu, cărora puțini le puteau sta înainte. Mihai Viteazul a legat țările acestea de peste Carpați într-un singur neam, așa cum au fost de la început lăsate de Dumnezeu. Singur Mihai Viteazul care a cutezat să facă această unitate între cei de un neam, între cei de o limbă, între cei de o credință ortodoxă. Oameni care au pus mai presus neamul și nația decât propriile lor interese și de aceea Dumnezeu i-a ales pe ei să împlinească acest plan divin, al unității noastre românești. Cel care a continuat această luptă și acest ideal al unității noastre de neam, a fost Corneliu Zelea Codreanu. Acești oameni, alături de alți domnitori măreți ai neamului nostru, fac parte din planul lui Dumnezeu care acționează în istorie.
Mihai Viteazul a fost investit cu puterea harului lui Dumnezeu, prin vitejie și dibăcie neîntrecute, încât și Apusul și Răsăritul se temeau de vitejia lui. Mihai Viteazul a fost cel prin care harul Domnului a lucrat mântuirea popoarelor creștine de păgânii turci care au fost opriți la Dunăre de domnitorul român, în dorința lor avară de cucerire a Europei. Dacă Europa ar fi fost vrednică atunci, poate că Mihai Viteazul ar fi eliberat Constantinopolul. Dar invidia vecinilor noștri creștini a spulberat acest ideal.
Acest ideal trebuie întreținut și această datorie o au în special mamele, familia, învățătorii și școala în general. Avem datoria să ne cunoaștem istoria, să ne putem cinsti martirii. Cine cunoaște cât de cât viața și vitejiile acestui domnitor nu poate decât să facă o plecăciune adâncă în fața jertfei lui Mihai Viteazul. Prin încununarea acestui domnitor cu canonizarea, ne vom încununa cu puterea lui Dumnezeu și aici, și dincolo. Și împletim mai desăvârșit cununa mucenicilor și cuvioșilor acestui neam, care veghează pentru mântuirea noastră.
Părinte, vorbiți înălțător despre România, dar credeți că vom putea să ne eliberăm de sub jugul străinilor care astăzi stăpânesc mai bine ca niciodată? Credeți că suntem un stat independent sau sub ocupație, atâta timp cât guvernul României merge în Israel să se consulte în problemele statului român?
Într-adevăr, românii trăiesc aceleași greutăți ca dintotdeauna. Cum se duc acum și plătesc birul la Moscova sau la Tel Aviv, așa plăteau bir și pe vremea turcilor. Nu e nicio deosebire, numai stăpânii i-am schimbat. Înainte le dădeam turcilor mierea de albine, ceara și grâul. Și românul, ca să nu mai dea grâul, a început să semene porumb și de atunci mănâncă românul mămăligă și până astăzi. Acum nu are cum să se mai nască un Mihai Viteazul, pentru că ești obligat să alegi dintre slugile lor, alegem niște păpuși, un surogat politic. Dacă încerci azi să faci o mișcare de dreapta sau oricare ar fi ea, cinstită, nu reușești nimic, pentru că au stăpânul lor care supraveghează totul nu cumva să deranjezi planul lor de conducere. Și planul este să se ajungă la unica monedă europeană și iată că mergem spre el. Și tot așa, mergem și noi ca și caprele de frânghii; unul vine și îi dă la picioare să meargă înapoi, celălalt o trage cu frânghia înainte. Așa merge capra, așa mergem și noi. Noi nu avem dreptul să spunem decât: Am înțeles! Să trăiți! Fie că sfoara o trage Răsăritul, fie că Apusul, românul trebuie să tacă și să facă și să sufere, bineînțeles. Dar aceasta este taina dăinuirii neamului nostru – suferința. Prin suferință ne vom izbăvi.
Se vorbește din ce în ce mai des de declanșarea unui nou război mondial. În conjunctura politică de azi, noi, ca și creștini, în ce măsură putem folosi arma?
Neamul nostru nu a dus niciodată războaie de cotropire, noi doar am fost siliți să folosim arma împotriva celuilalt, ca să ne apărăm pământul și valorile date nouă de Dumnezeu. Noi nu am avut cutezanța să atacăm și să deranjăm alte popoare. Toți cei care au venit ca asupritori peste noi ne-au devenit dușmani și sigur că au fost întâmpinați cu neîncredere și înverșunare. Acum doar la comanda marilor puteri, suntem puși în situația de a lupta ca aliați în alte state, dar nu din inițiativa noastră, ci tot la porunca stăpânitorilor lumii.
Tocmai, părinte, ce facem în cazul în care ești obligat să lupți împotriva unui stat ortodox, la comanda păgânilor, cum s-a întâmplat în Kosovo, când românii au trebuit să bombardeze inclusiv biserici?
Aceasta este politica străină. Este foarte greu să fii soldat astăzi. Ce să facă un purice în fața unui elefant? Trebuie să te supui ordinelor stăpânirii de care aparții. Dar mare va fi cel care va refuza, în numele lui Hristos. Bineînțeles că este o lepădare de Hristos să bombardezi biserici și icoana lui Hristos. Însă acest păcat îl vor plăti toți cei care ordonă aceste fărădelegi. Dar dacă vei avea curajul să te opui, mucenic vei fi. Așa cum au făcut și Moța și Marin, care văzând că se trage cu mitraliera în obrazul lui Hristos, s-au dus și au luptat în Spania, unde s-au jertfit și sacrificat viața. Ei se duceau să apere icoana lui Hristos cu arma în mână, noi ne ducem să bombardăm icoana lui Hristos cu arma în mână. Aceasta este diferența dintre aceste generații… Nu deschizi foc împotriva cuiva decât atunci când ești în stare de apărare proprie. Românii nu au scos sabia niciodată împotriva cuiva – avem această cinste. Ne-au luat Cadrilaterul, ne-au luat Basarabia și Bucovina, noi nu ne-am răzbunat să cucerim, dar sângele martirilor noștri care au luptat să dezrobească aceste pământuri strigă înaintea lui Dumnezeu pentru nedreptatea ce ni s-a făcut; vor fi judecați și vor plăti înaintea lui Dumnezeu toți cei care ne-au nedreptățit. Iar noi am stat și am așteptam mereu o pace, o liniște sau ajutor promis de străini, care niciodată nu a venit. Noi nu am tulburat niciodată istoria omenirii. Noi am fost oamenii păcii și am adus liniște Europei.
Recomandați creștinului să se antreneze în lupte, să își pregătească trupul de luptă?
Asta trebuie să o facă armata și oameni specializați. Nu trebuie creștinul de rând să învețe fel și fel de tehnici de a ucide sau răni pe altul. Să învățăm în măsura dreptului de apărare. Dar în rest arta luptei este arta diavolului, pentru că noi nu avem dreptul să omorâm creația lui Dumnezeu. Creștinul să se păzească prin rugăciune, și nu prin arme sau alte tehnici de luptă. Pentru că dacă vine cineva și te atacă azi, te atacă organizat, cu mijloace în care tehnicele tale de luptă sunt cu totul neputincioase. Trăim alte vremuri, în care războiul și lupta se dau de la buton. Este alta politica veacului XX-XXI.
Ce părere aveți despre ungurii care se plâng marilor puteri că românii duc o campanie de românizare în Ținutul secuiesc, de parcă acest ținut ar fi al lor?
Pentru noi, românii, dușmanii cei mai apropiați acum sunt ungurii, care ne-au urât dintotdeauna și au folosit mijloace barbare, necivilizate. Pentru că au venit din adâncurile întunecoase ale Răsăritului și s-au oprit aici în Carpați și Câmpia Panonică, unde și-au găsit așezarea și tot timpul au avut pretenții asupra teritoriilor noastre. Acum pretind să facă republică în Ardeal, deranjând liniștea poporului nostru. Acest popor nu a avut și nu va avea niciodată în istorie vreo liniște. În acest pământ unde creștinismul a făcut educația dragostei, a păcii, ei nu au ce căuta cu educația urii, a dezmembrării, a barbariei. Este inadmisibil ca un locuitor ardelean să nu știe să îți răspundă la salut sau vreo întrebare în limba română. Nem tudom, auzi. Păi ei au mâncat aici 80 de ani pâinea Ardealului românesc și se fac acum că nu știu limba românească? Unde au găsit străinii mai multă libertate decât la noi în țară? Ei și-au format până și școlile și universitățile lor pentru oprimarea limbii noastre și culturii creștine. Și pe de altă parte tot ei se plâng de noi că sunt oprimați, persecutați și maltratați de către români. Ei ne fac pe noi extremiști când ei sunt cel mai barbar popor al Europei? Iar lumea îi ascultă pe ei și își formează această părere că suntem un popor sălbatic și extremist. Tocmai ceea ce sunt ei, aceea pun pe seama noastră. Pentru că așa a fost ungurul: fățarnic și duplicitar. Dar când am intrat noi vreodată în țara lor? Când i-am ucis noi pe ei? Nu, noi nu am nedreptățit pe nimeni, decât ne-am păstrat demnitatea și adevărul nostru istoric.
Cum s-ar mai putea însufleți tineretul de azi?
Tineretul nostru ar trebui puțin să se cunoască pe sine, istoria neamului, strămoșii și martirii lor. Cunoașterea martirilor și adevărului istoric va trezi în noi și cunoașterea de sine. Dacă noi nu ne lustruim memoria și nu ne cunoaștem martirii și jertfele înaintașilor noștri, nu ne putem redeștepta. Nu avem dreptul să trecem peste jertfele lui Horea, Cloșca și Crișan și ale tuturor românilor care s-au crucificat pentru idealurile noastre. Noi, românii, trebuie să învârtim istoria în jurul acestor mari personalități ca să putem avea și noi o bucurie cerească, elanul și puterea lăuntrică de a nu ceda. Din păcate s-a ajuns ca modernismul acesta să topească tot elanul tineretului nostru, prin televizor, calculator, sport, călătorii prin toată lumea. Unitatea cea mai puternică a unei nații este credința, legată de Biserică și prin ea să luptăm. S-au măsluit manuale, cărți, profesori, încât tineretul acesta e derutat, manevrat, fără personalitate și demnitate. Nu se mai predă istoria lui Iorga, lui Vasile Pârvan, se predă istoria după evrei sau bolșevici.
Părinte, cum facem să dobândim acest curaj și puterea de a răbda muncile și chinurile prigonitorilor noștri ce vor veni? Cum găsești forța lăuntrică să nu te înfricoșezi și să nu cedezi?
Aceste calități nu se pregătesc în teorie. Prin cântece mai reușești să formezi ceva, dar aceste instincte – al bărbăției și al curajului, se construiesc încă din sânul familie. Educația mamei în duhul credinței și al dragostei de neam face mai mult decât instrucția unei armate. Mamele au fost unii dintre cei mai puternici eroi ai acestei nații. Apoi am văzut în închisoare că forța aceasta satanicească a comuniștilor o biruiau cei mai simpli, mai mult decât cei intelectuali, și în general cei care erau obișnuiți să se jertfească, să se dăruiască. Așadar dăruirea către celălalt este soluția să poți rezista. Nu poți să pui o temelie unei națiuni fără dăruire, fără sacrificiu. Pot veni peste noi toate hoardele lumii, dar nu suntem învinși atunci când pierdem. Adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis, renunțările la ideal. Dacă noi cultivăm de pe acum egoismul și părerea de sine, mai târziu nu vom avea puterea de a nu ceda. Omul care este legat prea mult de pământesc, de lutul acesta, sigur că acesta este oricând predispus la cădere.
Tinerii de azi să învețe din eroismul lui Mihai Viteazul, care nu a sărutat nici papucul Papei, nici papucul Sultanului. Nimeni și nimic nu l-a învins în luptă decât trădarea. Trădarea a fost arma principală a dușmanilor acestui neam. Prin viața și pătimirile sale, Mihai Viteazul s-a asemănat jertfei Mântuitorului care a fost trădat atât de cei care îi cântau osana, cât și de ucenicii Săi, care L-au părăsit în momentul arestării. Tot așa s-a petrecut și cu Mihai care a fost trădat din toate părțile, ca la urmă să îi fie încununate suferința și sacrificiul prin mucenicie
Ce le transmiteți românilor acum, în pragul sărbătorilor de Crăciun, când sărăcia umbrește bucuria și frumusețea acestui praznic mult iubit de români?
Nu ne interesează pe noi prea mult de crizele acestea oficiale, trâmbițate așa. Sărăcia este un lucru firesc pentru creștini. Societatea modernă ajunge la un apogeu în care omul vrea și mai mult lux, teribilism, plăcere. Această criză e necesară să ne smerim în fața lui Dumnezeu.
Slavă Ție, Doamne, celui ce ne-ai dat Lumina, care este Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ce apare acum, deasupra peșterii sărăcăcioase, ca o steluță a speranței neamului românesc. Trebuie să vedem în Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos cea mai înaltă și sublimă legătură a noastră cu Dumnezeu. Această sărbătoare în care Hristos s-a născut să ne fie prilej de renaștere a noastră ca neam, ca nație înaintea lui Dumnezeu. Nașterea lui Hristos Dumnezeu să răsară lumina cunoștinței poporului nostru ortodox în acest veac întunecat și mult încercat!
(interviu apărut în revista Atitudini, Nr. 20)
Publicat pe 8 December 2011
Posted by Ioan C. On 9 December 2011
Dumnezeu să dea sănătate și viață lungă părintelui Iustin,
e unul dintre puținele exemple de comportament și tărie de caracter
ai dreptate in privinta multor lucruri am avut multe experiente la acest curs de yoga si bune si rele dar marea problema a oamenilor din cite imi dau eu seama este faptul ca multora dintre ei le place unde sunt nu vor mai mult de atit, de ce sa- i trezesti lasa -i in starilor de shakti si de vira scuze vier ca asa se spune la porc la romini
Buna ziua,
As dori sa stiu parerea dumneavoastra asupra acestui site: armageddonconspiracy.co.uk
Acesta sustine ca tot ce stim noi despre Illuminati este eronat si promoveaza meritocratia.
O zi buna!
Mananci naturist domnule Rapcea, ca publici doar comentariile care convin!”(cenzurat de admin, ghiciti unde…
DOMNULE RAPCEA,,,, CITIND, AM INTELES CA AI FI CU DREAPTA CREDINTA ORTODOXA PTR CARE TE FELICIT DACA E ASA DAR NU INTELEG CE LEGATURA SA AIBA LUMINA LUI HRISTOS CU INTUNERICUL ADICA CU MINUNILE SATANICE ALE ANTIHRISTULUI DE LA YOGA CARE N-ARE NIMIC IN COMUN CU HRISTOS DIMPOTRIVA….. PANA LA URMA SUNTETI CRESTIN SAU YOGHIN??????????????
Sunt crestin
Domnule Rapcea,
Un lucru nu inteleg: daca tot va puteti compromite in halul asta luad bani de le Gigi Becali, de ce ii cheltuiti pe etnobotanice? In locul dumneavoastra i-as cheltui pe beutura. Face mai putin rau la organism si nici nu se “vede” asa de rau la tv! Cat timp gay-utul ala, nici nu-mi amintesc cum il cheama…, e presedinte Noua Dreapta ( apropos, cum a ajuns? seamna un pic cu Codreanu, e suficient?) toate actiunile dumneavoastra si ale miscarii sunt penibile. Se vad banii lui “jiji” (vreau si eu!) si am impresia ca mai mult rau faceti cauzei. Probabil sunteti platiti pt asta. Nu poate sa existe Partid Nationalist subventionat de un imbecil. Nu exista decat o singura explicatie in urma actiunilor dumneavoastra: sunteti platiti sa denigrati miscarea legionara atat cat a mai ramas din ea, sa descurajati orice incercare de desteptare spirituala a neamului. Urat, foarte urat, domnilor!
Un simpatizant.
CRESTIN, SAU CRESTIN ORTODOX ? SA-MI FIE CU IERTARE, DAR E FOARTE IMPORTANT.
Mentru Maria Gheorghe si Un oM: sunt născut, botezat și crescut creștin ortodox. Deci sunt creștin ortodox, dar sunt convins ca nu atât de bun ca voi.
wordpress.org/extend/plugins/wp-paginate/
este tot ce ai nevoie ca sa ti se incarce fine paginile cu mii de comenturi