Se inmultesc simbolurile masonice in Bucuresti

Circul destul de mult in Capitala, prin și pe langa instituții publice și observ o mulțime de lucruri care probabil că trec neobservate de trecătorul grăbit, atent doar la propriile lui gânduri și probleme.

De ce sunt importante aceste lucruri, pentru că, așa cum spunea anticul gânditor chinez Loa Tze, nu legile sau oamenii conduc lumea, ci simbolurile. Acestea aduc în subconștientul colectiv al mulțimilor adeseori inconștiente de prezența lor, puterea arhetipală a semnificatului – intenția din spatele lor.

Așa cum observam cu prilejul sărbătorii naționale de 1 decembrie, pe care am petrecut-o cu camarazii de la Noua Dreaptă la Târgu Mureș, în acest an, orașul Târgu Mureș nu va fi un oraș românesc, atâta vreme cât pe frontispiciul Palatului Culturii din oraș, se lăfăie denumirea în limba maghiară (Kulturpalota), iar palatul, în integralitatea sa, este decorat numai cu scene din istoria ungurilor – și personajele lor.

Nu vreau să par exagerat, dar dacă într-un oraș din România o minoritate conlocuitoare are un întreg palat dedicat kulturii și istoriei LOR, tot în România simbolurile istorice și culturale românești sunt înlăturate, acoperite sau distruse sub diverse motive.

Începând cu Clujul, unde statuia lui Matei Corvin, un clujean care a devenit regele Ungariei – este acoperită cu prelate, și până la centrul Capitalei, unde statuile lui Mihai Viteazul și ale corifeilor politicii și culturii românești – sunt izgonite – pe durată nedeterminată din centrul orașului – pe motive obscure ce țin de așa-zise lucrări de construcții parcări, asistăm la o ofensivă împotriva unor simboluri care ne mențin în Istorie drept ceea ce suntem: Români în România.

Încep să abunde în schimb în spațiul public, monumente sau simboluri ciudate, fiind demolate în schimb cele ce amintesc românilor de valori scumpe lor. Astfel, Primarul Oprescu demolează crucea de marmură de 3 tone de pe peluza din fața Teatrului Național, ridicată în memoria victimelor mineriadelor din 1990-1991, dar amplasează tot felul de alte monumente oribile, în oraș, ce nu au nici o rezonanță istorică sau culturală.

Încep în schimb să abunde simbolurile masonice în oraș.

Dupa aproape 100 de ani de la darea in folosinta, cladirea Primariei Capitalei nu este cunoscuta in totalitate de cei care lucreaza aici. Nu numai camerele unde functioneaza serverele si centrala telefonica raman secrete pentru functionari. Unii continua sa descopere lucruri interesante, neluate in seama cu toate ca se afla la loc vizibil. Asa se intampla cu insemnele masonice aflate pe zidurile interioare. Chiar la intrare, sub cupola, delegatiile oficiale care intra in Primarie sau in Prefectura pot vedea aceste semne pe peretii casei scarii de onoare: compasul, echerul, raportorul, ciocanul. Or, este cunoscut faptul ca masonii se considera constructori, chiar cuvantul mason insemnand “zidar” in limba franceza. Se mai stie ca insemnele celor mai multe grade se bazeaza pe simboluri precum compasul si echerul ori pe forme geometrice: triunghiul, cercul, pentagrama, Steaua lui David.

În Piața Revoluției, este ridicat celebrul monument al ”țepei revoluției”, cum este el numit de către bucureșteni, care nu este altceva decât o imensă piramidă – ce străpunge ceva ce seamănă cu un cartof !!!

Piramidală este și placa comemorativă din fața Ministerului de Interne, piramidal este și micul monument ridicat (nu se știe când și de către cine) în părculețul din fața clădirii Guvernului României – din piața Victoriei.

Mai există o categorie de așa-zise monumente sau structuri arhitecturale, diforme, dizarmonioase, numite de către ocultiștii masoni ”iadeșuri”, structuri ce au ca rol dispersarea energiilor armoniase ale unei colectivități, subiect pe care îl voi aborda într-un articol separat. Merită doar să menționez că astfel de ”iadeșuri” abundă în centrul Capitalei, fiind plasate imediat după vara anului 1991 în anumite poziții cheie tocmai pentru ca fenomene de genul ”Pieței Universității” să nu mai poată fi repetate.

Concluzia care se desprinde este aceea că numai devenind conștienți de această schimbare subtilă dar deosebit de importantă a simbolurilor care ne înconjoară, putem înțelege cine sunt cei ce ne scriu istoria și în ce sens vor să ne programeze viitorul. Un viitor căruia ne putem opune, căci un om avertizat, este un om pe jumătate salvat de răul care îl pândește.

Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

[+] Zaazu Emoticons Zaazu.com